Ion Irimescu: "Am cutreierat suta de ani"

Chinezii spun ca daca un discipol ajunge sa se afle in preajma unui calugar daoist batran, de fapt un invatat care a vazut dincolo de aparentele acestei lumi, discipolul se umple de energie si de

Chinezii spun ca daca un discipol ajunge sa se afle in preajma unui calugar daoist batran, de fapt un invatat care a vazut dincolo de aparentele acestei lumi, discipolul se umple de energie si de cunostinte doar privindu-si maestrul. Ajuns in acea faza a cunoasterii, maestrul nu mai are nevoie de ajutorul cuvintelor pentru a se face inteles. Acelasi lucru il simti si cand te afli in fata Maestrului Ion Irimescu. La cei aproape 100 de ani, varsta pe care o va atinge anul viitor pe 23 februarie, Ion Irimescu e de o vitalitate greu de imaginat, de o limpezime a gandurilor care te pune in incurcatura si, mai presus de toate, emana o liniste si o lumina aparte, care ti se transmit si care te invaluie. Retras la Falticeni, orasul natal, Maestrul traieste inconjurat de obiecte dragi lui, langa muzeul care-i poarta numele si pe care l-a "populat" cu operele sale - "copiii mei", cum ii place sa le numeasca. - Ion Paciurea v-a fost mai intai profesor, iar apoi prieten. Cum a fost sa fiti inconjurat de prieteni precum Ion Paciurea si Corneliu Baba si cum a fost intalnirea, la Paris, cu Brancusi? - Paciurea era un om foarte interesant; era foarte exigent in aprecierile lui legate de arta si foarte sever, ca profesor. S-a apropiat mult de mine si mi-a dat si mie posibilitatea de a ma apropia de dansul. Imi aduc aminte de lectiile sale prin care ne invata sa intelegem esenta artei si rolul ei. Spunea intotdeauna ca arta trebuie facuta pentru oameni, dar in asa masura incat sa-i apropii pe oameni de arta. Cat despre Corneliu Baba, un mare pictor si un om de mare cultura. Si pe langa toate acestea, ii placea foarte mult viata. Mergeam la taifas, la un pahar, sa facem cate o suava, mai ales ca lui ii placea sa-i "pacaleasca" pe cei din jur, in sensul bun al cuvantului. De Brancusi, insa, nu m-am apropiat. A fost si vina lui, si vina mea. L-am cunoscut la Paris, pe vremea cand eu eram un tanar timid, iar el era "Marele Brancusi". Aveam o rezerva de timiditate si de aceea am ramas apropiat doar de gandurile lui in domeniul artistic, fara sa fie o legatura directa intre noi. - Maestre Ion Irimescu, in curand veti implini 100 de ani. Cum simtiti varsta aceasta? - Putin ma desparte de suta de ani, pe care nicicum nu ma gandeam ca pot s-o ating. Inainte, cand priveam un domn de 70-80 de ani, mi se parea ca nu voi atinge niciodata aceasta varsta. Apoi, incet-incet, cateodata mai placut, cateodata mai neplacut, am cutreierat suta de ani. Dintre cele bune si frumoase nu pot sa nu o amintesc pe Jenita (Eugenia Augustina), sotia mea, care s-a prapadit acum 3 ani si care era o fiinta vesela, solara, radioasa, mereu alaturi de mine. Imi amintesc ca era intr-o primavara; ea era tanara, pe atunci exigentele in ceea ce priveste garderoba erau mari si am rugat-o sa-si cumpere lucruri noi pentru acel sezon. Ea s-a uitat la mine, a zambit si a zis: "Lasa, draga, asta acum! Mai bine ia banii si toarna-ti lucrarea aceea in bronz, pentru ca e frumoasa". Dintre lucrurile neplacute, cu greu am trecut peste distrugerea partiala a palmei stangi. In copilarie, dupa retragerea soldatilor rusi, acestia au lasat in urma lor, peste tot, cartuse neexplodate, masti de gaze, pusti etc. Intr-o zi am gasit o grenada cu dinamita care avea forma unei tigari de alama. I-am zgariat focosul cu un ac de siguranta si acesta mi-a explodat in mana. Palma mea stanga a zburat pe pereti. Eu stiam foarte bine ca, pentru a fi sculptor, pe langa multe calitati artistice, trebuie sa ai maini sanatoase. Din fericire, am depasit acest moment si l-am avut mereu ca exemplu pe Ion Jalea. Cand era tanar, a fost luat in razboi, unde o schija i-a retezat bratul stang. Iar omul acesta, cu o singura mana valida, a reusit sa faca ce a facut. Pana la urma, daca in viata vrei cu adevarat sa faci ceva si daca ai convingerea ca se poate face, in ciuda tuturor motivelor care se opun, poti sa faci. Important este sa nu iti pierzi increderea si curajul. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)