Indreptari de stanga

Dan C. Mihailescu a devenit gratie televiziunii o vedeta despre care lumea de pe strada abia daca-si mai aduce aminte ca si scrie - el, pur si simplu, este omul care-aduce cartea. Dar ultima sa carte,

Dan C. Mihailescu a devenit gratie televiziunii o vedeta despre care lumea de pe strada abia daca-si mai aduce aminte ca si scrie - el, pur si simplu, este omul care-aduce cartea. Dar ultima sa carte, "Indreptari de stanga" (Ed. Humanitas), ne dovedeste repede ca Dan. C. Mihailescu este si una dintre constiintele vii ale cetatii literelor. Dincolo de verbul sau mirobolant, temperamental, aburind de umor, mustind de scamatorii retorice, autorul se dovedeste a fi, prin eseurile cartii de fata, un vector de normalitate intr-o lume aflata in multiple derive ideologice, axiologice, ontologice. "Indreptarile de stanga" ale lui Dan C. Mihailescu se refera nu numai la viata culturala romaneasca unde este acasa ca putini altii, ci si la cea spirituala. Pagini precum cea intitulata "Stavropoleos, un colt de Vest intr-o biserica rasariteana" anticipeaza parca vremurile in care ecumenismul va fi, speram, nu numai o formula indelung dezbatuta la simpozioane & colocvii, ci un fapt de viata firesc. Nimic din cele de mai sus nu surprinde insa la Dan C. Mihailescu, el insusi revendicandu-se de la Scoala clasicilor generatiei '27. Iar cum ucenicul tinde sa-si depaseasca maestrii, se pare ca i-a reusit, odata ce l-a facut pe insusi Cioran sa-i scrie la un moment dat (29 august 1988): "Draga Dan Mihailescu, felicitari pentru carte. Am o noutate care sper sa te intereseze: nu mai am nici un chef de scris! Cu drag, E.M. Cioran".