Filmele româneşti fac bani din festivaluri

Prezenţa la un festival de film ridică preţul de vânzare pentru o producţie cu 30-40%. Goana după premii răsplăteşte filmele româneşti cu sute de mii de euro. O peliculă care a

Prezenţa la un festival de film ridică preţul de vânzare pentru o producţie cu 30-40%.

Goana după premii răsplăteşte filmele româneşti cu sute de mii de euro. O peliculă care a câştigat un premiu la un festival poate fi vândută cinematografelor cu cel puţin 50.000 de euro. Din vânzarea către televiziuni mai câştigă de la 70.000 până la 200.000 de euro, iar din DVD-uri, alte 50.000 de euro. "Hârtia va fi albastră", regizat de Radu Muntean, a obţinut 300.000 de euro numai din premii.

Chiar dacă nu reuşeşte să adune în sălile de cinema din România prea mult public, un film autohton supravieţuieşte din încasările substanţiale obţinute din premii. Prezenţa la un festival îi ridică veniturile cu 30-40%. De la Cannes, dar şi de la alte festivaluri de renume, regizorii români au învăţat o lecţie importantă, susţine criticul de film, Mihai Fulger: nu este suficient să faci filme bune, ci contează mult cum se vând aceste producţii.

Agentul de vânzare: garanţia succesului

"Dacă nu reuşeşti să duci un film la festival, nu vei reuşi să recuperezi banii ca producător independent. Degeaba ai intrat la un festival, dacă nu ai un agent de vânzare care să aibă o autoritate şi să obţină un preţ bun. Pentru un film care intră, spre exemplu, la Cannes, lucrurile devin mai simple", spune Dan Burlac, producător Saga Film.

Astfel, un film care a câştigat un premiu la un festival poate fi vândut cu sume cuprinse între 50.000 şi 70.000, până la 80.000 euro, pentru cinematografe din Anglia sau Germania. La acestea se adaugă între 70.000 şi 200.000 de euro, dacă filmul este distribuit de televiziuni şi 50.000 euro din vânzarea de DVD-uri. În schimb, un film care nu participă la festivaluri poate fi vândut cu sume mult mai mici, cuprinse între 20.000 şi 40.000 euro.

Filmul românesc, noua modă europeană

Presa franceză scrie că "cinema-ul se face în România". "Interesul este mult mai mare acum pentru proiectele româneşti. Suntem fenomenul la modă, pe care lumea vrea să-l consume", susţine Dan Burlac. Un film precum "Hârtia va fi albastră" al lui Radu Muntean a obţinut, potrivit acestuia, 300.000 de euro numai din premii. El a continuat cu un alt exemplu care l-a "amuzat şi liniştit în acelaşi timp". Pentru debutul regizoral al lui Horaţiu Mălăele, "Nunta mută", s-au bătut mai multe case de producţie. "Filmul lui Mălăele a participat la un atelier de coproducţie la Paris. Casele de producţie s-au năpustit asupra noastră să semneze, fără măcar să vrea să citească scenariul...", a mai spus Burlac.

De ce producem film în România? A fost una dintre întrebările vehiculate în cadrul unei dezbateri despre cinematografie, la Institutul Cultural Român. În prezent, în Europa, filmele nu ar rezista fără un sprijin din partea statului, şi-a început discursul Daniel Mitulescu, producător Strada Film. Între 2002 şi 2005, Uniunea Europeană a acordat 6,5 miliarde de euro pentru producţia de film. Cele mai importante ţări care sprijină producţia de film sunt Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia şi Spania. "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" a reuşit să strângă de la data premierei şi până acum 37.000 de spectatori. Recordul aparţine însă producţiei "Garcea şi oltenii", care a adunat aproape 300.000 de spectatori acum cinci ani. Dar acestea sunt cazuri fericite.

Prea puţine săli de cinema

Odată scos pe piaţă, filmul românesc dă piept cu realitatea: lipsa spectatorilor în sălile de cinema. "Românii nu merg la cinema şi pentru că nu au unde. Singura soluţie este reprezentată de sălile multiplex, mallurile", crede Mitulescu. Imediat după 1989, în România existau câteva mii de săli (4.600), în 2005 - 84 de săli erau funcţionale, dintre care 55 la RADEF, susţine criticul de film Mihai Fulger. Actualmente, funcţionează doar 35-39 de cinematografe, în afara mallurilor (25 de săli numai în Bucureşti). Fulger e convins că mallurile pot salva cinematografia.

Filmele româneşti iau crema premiilor

"4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", regizat de Cristian Mungiu , Palme d'Or, Cannes, 2007
FIPRESCI Grand Prix la Festivalul de la San Sebastian
"California Dreamin' (nesfârşit)", regizat de regretatul Cristian Nemescu
Marele Premiu "Un Certain Regard", la Cannes
Marele Premiu - pentru Cel Mai Bun Film, Premiul Publicului şi Premiul Special Canvas pentru Cel Mai Bun Film la Festivalul European de Film de la Bruxelles
"A fost sau n-a fost", regizat de Corneliu Porumboiu
Trofeul Camera d'Or şi premiul Label Europa Cinema, Cannes, 2006
Cel mai bun film de ficţiune la Festivalul Internaţional de Film Contemporan (FICCO) de la Mexico City
"Hârtia va fi albastră", regizat de Radu Muntean
Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Filmului Est-European de la Cottbus
Marele premiu al Festivalului de film Balkan Black Box de la Berlin
"Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", regizat de Cătălin Mitulescu
Premiul de interpretare feminină a secţiunii "Un certain regard" - Dorotheea Petre, Cannes, 2006
premiul publicului la festivalul internaţional de film de la Innsbruck
"Moartea domnului Lăzărescu", regizat de
Cristi Puiu
Marele Premiu "Un certain regard", Cannes 2005, Premiile Bayard d'Or pentru Cel mai bun film şi Cea mai bună actriţă, Luminiţa Gheorghiu, Namur 2005

"Hârtia va fi albastră" - 300.000 de euro din premii

"4,3,2" a fost văzut până acum de 37.000 de români

"A fost sau n-a fost" se alătură elitei cinematografice