Filmele din oras - Aaltra, o comedie neagra in cerul gurii

Curge graul pe gura batozei, in primele cadre din Aaltra, ca intr-o pelicula sovietica din anii '50, cu tractoristi veseli. Dar sa lasam in pace suvoiul grauntelor si sa luam aminte la masinarii,

Curge graul pe gura batozei, in primele cadre din Aaltra, ca intr-o pelicula sovietica din anii '50, cu tractoristi veseli. Dar sa lasam in pace suvoiul grauntelor si sa luam aminte la masinarii, pentru ca filmul franco-belgian al lui Benoit Delepine arunca "in scena" tot ce se deplaseaza pe doua sau patru roti, de la treieratoare la motociclete, de la automobile la biciclete si carucioare pentru invalizi. Am putea crede ca vom asista la o comedie mecanica in sensul literal al cuvantului, daca nu am fi fost si martorii unei incaierari dintre doi vecini, unul mai morocanos si mai nesuferit decat celalalt, uniti, insa, pe vecie, de conditia lor de victime, prinsi sub unul dintre atelajele agricole. De acum incolo nu vor avea incotro. Daca nu au fost uniti la bine, vor cunoaste doar partea a doua a zicerii, unirea la rau. Totul ii aduna in aceasta comedie "rea", fara tandreturi, pe o pelicula sfidator de zgrunturoasa, cu cateva gaguri ce amintesc de vremurile de aur ale genului, cand Chaplin sau Buster Keaton stabileau o ordine insolita a moralei gesturilor. Eroii nostri, interpretati chiar de autor si de complicele sau, Gustave Kervern, vor strabate continentul in fotoliile lor rulante, pentru a-si cere drepturile de la cei care, zic ei, i-au nenorocit. Nu le pasa de nimeni, Europa trebuie sa-i ajute - refren binecunoscut multora. Iau mancarea de la gura celor care i-au gazduit, intr-o scena al carei haz se aduna picatura cu picatura, dintr-un sir de gesticulatii marunte. Este reversul comic al proverbului cu cel caruia ii intinzi un deget si iti ia toata mana. Politicienii ar fi bine sa ia aminte. Doar trebuie sa-i ajutam pe cei in suferinta, nu? Chiar daca sunt antipatici si iti vine sa le dai cu ceva in cap. Probabil ca, plecand de la aceeasi poveste, Aki Kaurismaki, idolul autorului, ar fi privit cu o oarecare indurare toata istoria. Benoit Delepine nu se ocupa cu reverentele. El il invita pe cel mai celebru cineast finlandez contemporan sa apara in carne si oase pentru a da lovitura de gratie: nu numai ca trotterii nostri continentali trebuie sa-si ia adio de la despagubiri, dar in tara in care au ajuns cu atata efort, mai si ploua cand ti-e lumea mai draga. Mai ales duminica.