Dificultatea acordării primului Nobel

Normele pentru literatură sunt prea vagi. Ambiguitatea pornea de la definirea tipului de scriere, “les belles lettres”, care depăşea noţiunea de literatură de ficţiune, desemnând latura idealistă a operei.

În viziunea creatorului premiului, acesta nu se acorda pe criterii de excelenţă estetică a operei. Sarcina se dovedea atât de dificilă, încât doi dintre cei 18 membri ai Academiei Suedeze au propus chiar renunţarea la moştenire.

În volumul “Le Prix Nobel. Histoire interieure d’une consecration litteraire” (tradus în româneşte cu titlul “Premiul pentru Literatură. Un secol cu Nobel”), scriitorul Kjell Espmark, preşedinte al Comitetului Nobel, dezvăluie culisele desemnării celebrului premiu.

Banul e ochiul dracului

În 1901, comitetul a decis să propună premiul unui scriitor ce părea să corespundă testamentului şi i-a scris lui Lev Tolstoi. Una dintre condiţiile acordării era recunoaşterea pe plan european a valorii operei.

Trei scriitori ruşi fuseseră traduşi în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin. Traducerile fuseseră susţinute financiar de la caseta ţarului Alexandru al III-lea, în ruble-aur.

Tolstoi refuză, motivând că banul este “ochiul dracului” şi că el trăieşte în acord cu normele creştine, ca un adept adevărat al bogomilismului.

Partea amuzantă a întregii poveşti este că, deşi nu era cazul, un grup de scriitori şi jurnalişti suedezi, între care şi Selma Lagerloff, s-a constituit într-un comitet de susţinere a lui Tolstoi.

Premiu, din premiu

Stabilirea statutului fiecărui potenţial candidat revine grupului de 18 academicieni, care, după o primă selecţie, înaintează juriului nominalizaţii. Consultările se fac numai în scris. În corespondenţa din 1901, desecretizată acum, cei 18 îşi exprimă “marele regret” şi îşi îndreaptă atenţia spre poetul, filosoful şi academicianul francez Sully Prudhomme.

Suma care însoţea premiul era de aproximativ 600.000 de coroane suedeze, cu care Prudhomme va înfiinţa Premiul de Poezie, acordat de Societatea Oamenilor de Litere, şi va fonda, împreună cu poeţii Jose Maria de Heredia şi Leon Dierx, Societatea Poeţilor Francezi.

Interesul pentru poezia parnasiană nu a dispărut cu totul în zilele noastre. Opera poetică a lui Sully Prudhomme inspiră, din când în când, artiştii din medii diferite de expresie.

Recent, o graficiană tânără, Valerie Glasson, a realizat ilustraţii la versurile lui, cea mai spectaculoasă, fiind “Lebăda”. Textul sensibil al poeziei construieşte, cu literele lui, graţioasa pasăre.

Cum de n-au câştigat?

Henrik Ibsen (1828 - 1906), Norvegia
Mark Twain (1835 - 1910), SUA
A.P.Cehov (1860 - 1904), Rusia
Jules Verne (1828 - 1905), Franţa