Dezbatere „Historia”. Două evenimente care au schimbat istoria: 23 august 1944 şi insurecţia din Varşovia. A meritat sacrificiul?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Varşovia după ce a fost distrusă de trupele naziste
Varşovia după ce a fost distrusă de trupele naziste

Data de 23 august 1944 a reprezentat un punct de cotitură în istoria românilor, repercusiunile deciziilor luate în acea zi fiind resimţite de-a lungul următoarelor decenii.

Trupele sovietice intrau câteva zile mai târziu în capitala României, acolo unde regele Mihai şi armata română se scuturaseră de „aliaţii” nazişti. Tot în august 1944, armata de rezistenţă poloneză se ridica, la Varşovia, împotriva ocupaţiei naziste.

Ţelul acestei insurecţii era de a elibera capitala înainte ca trupele sovietice să pătrundă pe teritoriul ei. Era acesta un gest de reafirmare al identităţii naţionale, o ocazie de a semnala că, după ani de ocupaţie şi de teroare. Ceea ce a urmat a evocat tragismul lui septembrie 1939.

Au meritat toate aceste sacrificii? La această întrebare, dar şi la multe altele au răspuns  istoricul polonez Grzegorz Hanula de la Muzeul Insurectiei din Varşovia, Tomasz Kluz, coordonator de programe în cadrul Institutul Polonez din Bucureşti, şi Ciprian Stoleru, editor „Historia”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă şi transmisă de adevarul.ro, începând cu ora 11.00.

: „Polonezii au pregătit o insurecţie, iar în momentul în care germanii s-au retras, au declanşat-o. Pe 1 august a izbucnit insurecţia şi trebuia să dureze nu mai mult de o săptămână, cu sprijinul aliaţilor sovietici, care se aflau pe malul drept al Vistulei. Sovieticii nu au dat niciun răspuns, care au atacat chiar avioanele britanice care au aruncat ajutoare pentru populaţie. Ruşii au interzis Aliaţilor să survoleze teritoriul de la est de Vistula”.

Grzegorz Hanula: ”În timpul ocupaţiei germane, polonezii au trăit cu frica de a fi exterminaţi. A fost o energie care s-a acumulat timp de cinci ani. Armata de rezistenţă era pregătită de insurecţie. În august, armata germană s-a retras în grabă. Ura faţă de germani a fost canalizată în această luptă. Au fost şi o serie de acţiuni de preîntâmpinare a manevrelor sovietice, pentru a arăta că Armata Roşie nu a eliberat Varşovia, pentru a nu a avea ulterior pretenţii şi de a rămâne acolo”.

Varşovia, rasă de pe suprafaţa pământului

Grzegorz Hanula: ”Poziţia Poloniei în război a fost mai periculoasă decât a României. Polonia s-a aflat între două plăci tectonice – Germania şi URSS. De altfel, cel care a înăbuşit în sânge insurecţia de la Varşovia, generalul Erich von dem Bach, a fost trimis de Hitler la Bucureşti, pentru a preîntâmpina o acţiune similară. Pierderile noastre au fost uriaşe în august 1944. Au fost aproximativ 200.000 de morţi. Distrugerile au fost incredibile, nu atât în timpul insurecţiei, cât după aceea. Germanii au ras oraşul de pe faţa pământului, Varşovia a fost distrusă complet, nu înainte de a lua toate bunurile”.

Grzegorz Hanula: ”Înainte de insurecţie, Varşovia avea 1,3 milioane de locuitori. După înăbuşirea insurecţiei, oamenii au fost evacuaţi. Au mai rămas circa 1.000 de locuitori, care se ascundeau printre ruine.

Grzegorz Hanula: ”În 1943, a mai fost o insurecţie în ghetoul din Varşovia. Peste 200 de evrei au pornit la luptă, au fost conştienţi că o să moară luptând. Au murit pentru demnitate şi libertate. Insurecţia din august 1944 a fost diferită. Armata a fost pregătită şi a crezut tot timpul că va învinge. Numai că nu şi-a dat seama că sovietii nu-şi vor respecta cuvântul şi îi vor lăsa pe polonezi să fie măcelăriţi de nemţi”.

Istoria României, necunoscută polonezilor

Tomasz Kluz, coordonator de programe în cadrul Institutul Polonez din Bucureşti: ”Istoria României în general nu este cunoscută în Polonia. Dar avem multe puncte comune în istorie. Trebuie să învăţăm din această lecţie şi să colaborăm mai mult. Cred că nouă din zece polonezi nu ştiu că România şi Polonia au avut odată graniţă comună”.

Tomasz Kluz: ”Polonezii îi privesc acum pe români din ce în ce mai bine. Înainte de 1989, România era văzută ca o ţară săracă. România este o destinaţie pentru polonezi nu numai pentru turism, dar şi pentru muncă. Se vorbeşte deja despre o ţară normală”.


Tomasz Kluz, coordonator de programe în cadrul Institutul Polonez din Bucureşti, şi istoricul polonez Grzegorz Hanula de la Muzeul Insurectiei din Varşovia, în studioul Adevărul Live FOTO Marian Iliescu

 Grzegorz Hanula - Tomasz Kluz FOTO Marian Iliescu
Cultură



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite