De ieri,de azi:Ralph Richardson şi Frank Langella

„Un actor bun este acela care reuşeşte să-i facă pe spectatori să nu mai tuşească”, spunea la un moment dat Ralph Richardson, actorul care a jucat în peste 180 de spectacole şi în 62 de filme de-a lungul a 63 de ani de carieră.

În 1955, Richardson a refuzat propunerea lui Peter Hall de a juca rolul lui Estragon în „Aşteptându-l pe Godot";  mai târziu avea să regrete că a ratat şansa de a juca în ceea ce el considera a fi  „cea mai importantă piesă a generaţiei mele". 

Despre Richardson s-a spus în dese rânduri că nu putea juca personaje malefice (criticul James Agate era de părere că Richardson n-ar fi putut să omoare nici o muscă) şi că-i lipsea acea forţă pe care o aveau Gielgud şi Olivier.

„Nu-mi permit să mă retrag. Mai am încă de învăţat. Cu cât îmbătrâneşti mai mult, cu atât îţi dai seama cât de puţine lucruri ştii", mărturisea Sir Ralph Richardson în ziua care împlinea 80 de ani. „Avea toate datele pentru a transforma un personaj banal într-unul extraordinar şi un personaj extraordinar într-unul banal", scria criticul revistei „Times" la scurt timp după moartea actorului britanic.

Frank Langella

Dacă lui Richardson criticii englezi i-au reproşat în anii '50 că fusese prea prozaic în rolul lui Prospero, lui Frank Langella criticii americani i-au reproşat că fusese  mult prea poetic.

Despre Langella s-a spus că, deşi a dovedit intensitate mesianică în interpretare şi a reuşit să creeze o figură aproape biblică, a fost prea izolat de partenerii săi de scenă şi personajul său n-a fost suficient de carnal. Cu toate că e un adept al metodei clasice de interpretare a lui Shakespeare (în adolescenţă era obsedat de discurile cu Gielgud), Langella spunea într-un interviu că „suntem mult prea reverenţioşi faţă de Shakespeare şi din cauza asta există atât mulţi actori care joacă prost în piesele lui".

„Cele mai bune spectacole sunt cele din zilele în care sunt foarte ocupat şi când am foarte puţin timp să mă gândesc la asta. Cele mai proaste spectacole au loc în zilele în care nu fac nimic şi când ajung la teatru moleşit şi lipsit de chef", spunea actorul american în volumul de interviuri „The Magic of Theater".