De ieri, de azi

Joan Littlewood Încă de la primele spectacole făcute la Theatre Workshop în anii ‘50, Joan Littlewood s-a plasat într-o opoziţie totală faţă de West End şi faţă de tradiţia teatrală

Joan Littlewood

Încă de la primele spectacole făcute la Theatre Workshop în anii ‘50, Joan Littlewood s-a plasat într-o opoziţie totală faţă de West End şi faţă de tradiţia teatrală britanică.

Mult mai conectată la teatrul european decât regizorii englezi (cunoscuţi pentru detaşarea lor faţă de teoriile vehiculate pe continent), Littlewood a fost  influenţată de teoriile lui Rudolf Laban, Meyerhold, Piscator şi Brecht.

Metoda ei neconvenţională de a lucra, bazată în mare parte pe improvizaţie (sursa ei constantă de inspiraţie a fost commedia dell‘arte), a dezmorţit  teatrul englez şi i-a (re)dat ceva după care tânjea de multă vreme: libertate.

Trevor Nunn

Într-o epocă în care regizorul a căpătat o putere nelimitată, Sir Trevor Nunn face o figură aparte: personalitate pozitivă, Nunn nu-şi terorizează actorii şi nu crede în ideea de stil regizoral.

Deşi nu s-a sfiit să-i îmbrace pe actori în jeanşi chiar atunci când a montat clasici, artistul britanic crede că prima datorie a regizorului e aceea de a fi fidel textului.

După propriile mărturisiri, el n-ar monta niciodată „Furtuna“ mizând pe o critică a colonialismului - şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: nu despre asta e vorba în textul lui Shakespeare.

Nu puţine sunt vocile care spun că „Macbeth“-ul lui Nunn, cu Ian McKellen şi Judi Dench în rolurile principale, este unul dintre cele mai mari spectacole ale teatrului englez din secolul XX.