Dan Grigore şi Orchestra BBC, în finalul Festivalului Internaţional al Ansamblurilor Radio - RadiRo
0
Prima ediţie a Festivalului Orchestrelor Radio - RadiRo (23-29 septembrie) se încheie astă-seară la Sala Mare a Palatului din Bucureşti, cu Orchestra BBC, care interpretează Enescu, Rachmaninov şi Şostakovici, avându-l ca solist pe Dan Grigore. Concertul se va desfăşura, de la ora 19.30, sub bagheta lui Neeme Jarvi.
Incredibil dar adevărat! prima ediţie a Festivalului Orchestrelor Radio – RadiRo (23-29 septembrie 2012) se termină astă-seară.
De unde atâta mirare? Din faptul că acest important serial de concerte a fost imaginat de fosta conducere a Societăţii Române de Radiodifuziune, pe timpul fostei guvernări; …iar actuala guvernare nu a anulat aceasta initiativă! Aşa cum s-a petrecut cu ani în urmă cu Festivalul de Toamnă al Bucureştilor, anulat de guvernarea care a urmat celei care a iniţiat Festivalul amintit. Să exclam „La noi ca la nimenea”? Nu e cazul. Toţi o ştim cum e! Concursul Internaţional „George Enescu”, iniţiat de guvernarea dejistă a fost anulat de guvernarea ceauşistă şi restabilit de guvernarea iliescistă. Să ne fie de bine! Doar festivalul „George Enescu” a rezistat vicisitudinilor timpului. Slavă Domnului!
Act de normalitate
Lăsând gluma la o parte, şi acum mă întreb cu teamă dacă Festivalul RadiRo a rezistat din consideraţie pentru complexul cu totul excepţional al manfestărilor programate, din respect pentru artişti şi public, sau de teama daunelor ce ar fi urmat eventualei anulări, de teama pierderilor de imagine la nivel european.
O voi recunoaşte cu toată seriozitatea, iniţiativa, organizarea şi susţinerea Festivalului Orchestrelor Radio se dovedeşte a fi un act de normalitate.
Directorul artistic al Festivalului RaiRo este pianistul şi dirijorul Christian Zacharias, o personalitate artistică cu totul captivantă. Iar aceasta graţie încărcăturii spirituale cu care este impregnată muzica pe care ne-o dăruie. O face cu necondiţionată generozitate, cu o discreţie firească, cu o bucurie aproape nestăvilită ce operează într-un gest al dăruirii fără margini. Mă refer la conferinţa susţinută în Studioul de Concerte Radio, o expunere asupra anumitor aspecte cu totul specifice personalităţii compozitorului Franz Schubert, o după amiază de muzică dedicată zonelor celor mai intime, mai captivante ale muzicii marelui compozitor vienez.
Concert inegal de deschidere
Chiar şi Simfonia a 9-a de Beethoven, lucrare vocal-simfonică cu care Zacharias a deschis Festivalul de la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio (ONR), a fost gândită de artist de o manieră prioritar schubertiană, savurând bucuriile zonelor de introspecţie înseninată ale muzicii. În mod regretabil, concertul a fost inegal; era primul moment al reintrării în scenă, după vacanţă, al ONR., colectiv simfonic ce s-a acomodat cu greu mediului acustic definitar al Sălii Palatului.
Grup coerent, ansamblul soliştilor - soprana Sibylla Rubens, mezzosoprana Ruxandra Donose, tenorul Jörg Dürmüler, basul Sebastian Holecek - a activat unitar, în sensul unei echipe de excelenţi profesionişti. Nu se poate uita bucuria cu care Zacharias s-a integrat Cvartetului „Voces”, muzicieni alături de care – de această dată pe scena Sălii Radio şi în compania contrabasistului Săndel Smărăndescu - a prezentat celebrul Cvintet „Păstrăvul” de Schubert.
Probleme acustice la Sala Palatului
Tot în compania Orchestrei Radio Bucureşti, din păcate tot la Sala Palatului, dirijorul Horia Andreescu ne-a oferit o versiune vie, admirabil construită, a Simfoniei a 5-a, în do minor, „a destinului”, de Beethoven. Tradiţia a fost „scuturată” de balastul uzanţelor, fără a trăda spiritul muzicii beethoveniene. Indiscutabil, acomodarea cu specificul acustic al salii a fost depăşit.
Pe parcursul aceleiaşi seri am avut bucuria imensă de a ne fi reîntâlnit cu marele violonist, cu marele muzician Maxim Vengherov. După o lungă perioadă pe parcursul căreia a trebuit, din motive medicale, să se despartă de instrumentul său favorit, de această dată solistul a oferit o versiune temeinic structurată a acestui colos violonistic care este Concertul în re major de Johannes Brahms. Întreaga seară de muzică a fost admirabil concepută de dirijor; în deschiderea programului, Preludiul şi Fuga pentru orchestră de Constantin Silvestri, a împlinit valoarea unui program în structura căruia muzica românească a fost prezentă prin valori de semnificaţie ale acesteia.
Revenirea dirijorului Ion Marin
Alte mari concerte ale Festivalului RadiRo? Mă refer în primul rând la seara de muzică oferită de orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii Franceze, colectiv simfonic condus de această dată de dirijorul Ion Marin. Construcţia impresionantă a Simfoniei nr. 6 de Dmitri Şostaovici a fost împlinită de o consistenţă spirituală covârşitoare pe care dirijorul o gândeşte de o manieră apropiată lumii romanului lui Dostoievski sau muzicii lui Gustav Mahler. Nu greşesc considerând ca am asistat la unul dintre marile momente ale Festivalului.
Revelaţia Orchestrei Italiene din Torino, Rai
Alt remarcabil moment simfonic a fost oferit de Orchestra Radiodifuziunii Italiene din Torino, Rai, colectiv simfonic condus de tânărul dirijor slovac Juraj Valčuha, un artist de dinamică expansiune în spaţiul vieţii muzicale internaţionale. Opus-uri simfonice reprezentative ale postromantismului, poemul simfonic „Till Eulenspiegel” şi suita simfonică din opera „Cavalerul rozelor” de Richard Strauss, au beneficiat de aportul unei vivacităţi a expresiei, cea care colorează bonomia unei părţi a muzicii marelui simfonist german.
Este unul dintre cele mai coerente colective simfonice dintre cele de care dispun radiodifuziunile europene; iar aceasta dată fiind calitatea acordajului, limpiditatea sonorităţilor, disciplina de ansamblu, funcţionalitatea relaţiei dintre partide.
Violonistul Alexandru Tomescu a fost solistul primei apariţii în Festival a Orchestrei Rai. Realizarea celebrei pagini ceaikovskiene, anume Concerul în re major, s-a distins printr-un echilibru atent proporţionat al construcţiei, fapt ce favorizează susţinerea unei expresii pe cât de ponderate pe atât de spectaculoase pe care o dezvoltă solistul. L-am reîntâlnit în fruntea Cvartetului de coarde „Ad Libitum”, pe parcursul unui pogram mai puţin obişnuit în spaţiul vieţii noastre muzicale, lucrări reprezentative ale muzicii ruse, anume Cvartetul în re major de Alexandr Borodin şi cele Trei mişcări de Igor Stravinski. A fost o după-amiază muzicală pe parcursul căriea marea muzică a întâlnit elanul constructiv al tinereţii.
Muzică camerală de excepţie
Tot în zona de prestigiu a expresiei muzicale camerale se încadrează şi evoluţie Cvartetului cu pian, „Rivinius”, din Germania, muzicieni de bună familie, de bun sentiment al ansamblului. Ne-au oferit una dintre cele mai închegate, mai temeinic construite lucrări datorată compozitorului Dan Dediu, „Pirouettes…”, un cvartet pe parcursul căruia invenţia ludică, permanent stenică, păstrează un specific neoclasic de impresionantă acurateţe a formulării.
Se încarcă comentariile...
