Cine a trecut de Hop-ul Pirandello la Costineşti, laureaţii Galei Tinerilor Actori
0
Ediţia a XXI-a a Galei Tânărului Actor HOP, desfăşurată la Vox Maris Grand Resort din Costineşti, s-a încheiat în seara zilei de 6 septembrie.
“Nu am înţeles nimic din Pirandello”, a zis o concurentă, în seara a doua de la HOP, Gala Tânărului Actor, aflată la cea de-a XXI-a ediţie şi desfăşurată la Vox Maris Costineşti între 3-6 septembrie
La Secţiunea Individual de la Gala HOP, concurenţii au pregătit un moment (monolog, colaj, studiu) bazat pe texte din opera lui Luigi Pirandello, nuvele, piese de teatru, romane, scrisori. În construcţia momentului, fiecare concurent a interpretat părţi care să îi pună în valoare calităţile, abilităţile personale (dans, cânt, capacitatea de a folosi instrumente muzicale, capacitatea de a mânui marionete, acrobaţie, magie).
La Secţiunea Grup, tinerii concurenţi au prezentat un spectacol/studiu/work in progress (multi-media, instalaţie, teatru fizic, teatru dans, performance), având ca suport un text pirandellian sau un text al unui autor modern, contemporan ce are ca temă revizitarea operei lui Pirandello. Componenţa maximă a unui grup a fost de la două de şase persoane.
Însă Pirandello s-a dovedit, cu adevărat, o piatră de încercare pentru concurenţi, atât la secţiunea individual, cât şi la secţiunea grup. Multe dintre scenele reprezentate au fost, în primele două zile de concurs, dezlânate şi eclectice. “Se pare o temă foarte grea şi complexă şi nu ştii cum s-o iei, dar în acelaşi timp îţi oferă o libertate foarte mare să te joci. Dacă cu adevărat intri în esenţa a ceea ce a scris Pirandello, poţi să mergi în universuri total feerice şi frumoase şi să îţi spui şi propriile adevăruri. Îţi dă libertatea ca tu, ca şi actor, să spui un mesaj, să spui ce ai de zis prin intermediul momentului pe care îl pregăteşti”, a spus una dintre concurente.
Actriţele Dorina Lazăr şi Anca Sigartău au reproşat la acordarea premiilor că mulţi dintre concurenţi nu prea s-au auzit pe scenă, încuranjându-i în acelaşi timp. Anca Sigartău a citat din maestrul Liviu Ciulei care a montat "Şase personaje în căutarea unui autor" la Teatrul Bulandra, actriţa fiind în distribuţia spectacolului. De asemenea, Dorina Lazăr a acordat un premiu, în afara concursului, tânărului Alex Macavei.
"Pirandello se cântă pe mai multe instrumente"
Text de Anca Sigartău
"La prima repetitie a piesei “6 personaje in cautarea unui autor” de Luigi Pirandello, de la Teatrul Bulandra, maestrul Liviu Ciulei ne-a spus:
În Pirandello se cântă pe mai multe instrumente, sunt diagrame de gândire. Felul în care gândeşte un personaj este ca o diagramă seismică. Intersecţia diagramelor de gândire creează un conflict de idei interesant. Dacî stii ce faci şi de faci aici, o să ştii cum faci, iar cum faci este rezultatul a ceea ce eşti.
Dincolo de aceste premii, cred ca acesta ar trebui sa fie marele câştig.
Asumarea intrebării “Cine sunt?”... Cine sunteti voi?Voi, ca individualităţi...Voi, ca generaţie.
În toate aceste seri eu m-am bucurat de voi. De emotiile voastre, de reuşitele voastre, de neputinţe, de acceptarea şi refuzul esecului...Chiar si în momentele, extrem de enervante, în care nu am auzit fizic ce se spunea pe scena, în care nu inţelegeam ce se spune şi de ce se spune, momente în care vedeam şabloane (de neacceptat la vârsta voastră, de fapt de neacceptat la nicio vârstă), urlete in sine, situaţii rezolvate din ton şi nu din intentii. Am acceptat. Am acceptat pentru că am acceptat convenţia iniţială de a fi martor şi de a va iubi.
Am acceptat pentru ca atunci cand nu auzeam în sala un text de “etude” eu am vazut neputinţele actorului atunci când se ridică prima oara în picioare, dincolo de strigătele neacoperite interior, eu am văzut o dorinta nemaipomenită de a fi vazut şi remarcat.
Dar asta nu justifică niciodată un actor pe care eu, spectator, nu îl aud. Nu îl aud şi nu il cred. De ce? Pentru că, nu mă interesează. Pentru că, asa cum vi s-a spus : “ Afară mai sunt 4000 care aşteaptă”.
Aici, însa m-am aşezat nu pe scaunul privilegiat de jurat, ci am respirat odată cu voi, ca si coleg de scenă, care se chinuieşte de fiecare dată, absolut la fel ca voi, chiar şi dupa atâţia ani, când se ridică de la masa şi trece la scenă, care ştie cum e sa nu ii iasă rolul, să se chinuiască, să fie “carne vie” când se urcă pe scenă.
Lupta personală cu adevărul. Trânta personală cu adevărul. Asta emoţionează! Ea pleacă de la cap, trece prin inima şi se duce direct spre spectator.
Pentru mine, căutarile reale au fost mult mai importante decat o forma corectă finala, dar care a fost preluată mecanic si care nu a avut legatura cu experienta personala, cu vârsta, cu viaţa voastră...
Voi prefera întotdeauna un eşec cinstit decât un câţtig mincinos. Pe moment, s-ar putea sa fie inuman de dureros, dar in timp valoarea artistică si umana câştigată este nepreţuită.
Am apreciat curajul de a explora zone teatrale dincolo de graniţele interioare şi exterioare, în zone ce ies din tiparele confirmate de succesul altora (al profesorilor sau al actorilor de succes) sau de teoriile regăsite în cărţile de istoria teatrului.
Asta a contat pentru mine. De aceea, pentru mine toţi aveţi marele premiu. Acela special, dincolo de o hârtie şi de o clipă.
A fi şi a nu mă face că sunt. Cred că asta este cea mai frumoasă lecţie pe care viaţa i-o dă teatrului. Şi invers. Spunea domnul Ciulei:“ Trebuie să înveţi textul ca mai apoi să îl uiţi şi, dacă în spectacol mai apare şi altceva e minunat, dar, dacă lipseşte acel ceva, atunci e grav!”. (Text de Anca Sigartău)
Testamentul lui Pirandello
Luigi Pirandello (1876-1934) este un autor deosebit de complex, care abordează cu fineţe şi sarcasm teme psihologice despre angoasele existenţei. În 1934, el a primit Premiul Nobel pentru literatură. A murit în 1936, iar familia s-a supus dispoziţiilor sale testamentare:
„Când voi muri, să nu mă îmbrăcaţi, înfaşuraţi-mă într-un cearşaf. Fără flori, fără lumănare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Şi nimeni să nu mă-nsoţească, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeţi-mă.“
LAUREAŢII GALEI
Juriul final a fost format din Felix Alexa– regizor, Roberto Bacci – regizor, Cosmina Olariu – actriţă, câştigătoarea Marelui Premiu „Ştefan Iordache” 2017, Florin Piersic Jr. – actor şi Anca Sigartău – actriţă.
Premiul „Ştefan Iordache” – Marele Premiu al Galei Tânărului Actor HOP a fost acordat actorului Dan Pughineanu pentru „Omul cu darul în mână”, după Omul cu floarea în gură de Luigi Pirandello.
Premiul se acordă în memoria marelui artist Ştefan Iordache, cel care a fost membru al juriului la mai multe ediţii ale Galei HOP, un apropiat al acestui eveniment şi al susţinerii tinerilor la început de carieră. Dacă iniţial, începând cu ediţia 2009, premiul a fost acordat celui mai bun actor la secţiunea individual, începând din anul 2013, organizatorii Galei au decis ca Premiul „Ştefan Iordache” să devină Marele Premiu al Galei
Premiul a fost înmânat de regizorul Roberto Bacci şi de Ramona Manole directoarea Centrului Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache” al Primăriei sector 5, Bucureşti – partener al Galei Tânărului Actor HOP 2018.
Premiul pentru cea mai bună actriţă, secţiunea individual
a fost acordat actriţei Andreea Tănase ne sunt Eu?”, după Unul, niciunul şi o sută de mii de Luigi Pirandello.
Premiul a fost înmânat de regizorul Felix Alexa.
Premiul pentru cel mai bun actor, secţiunea individual a fost acordat actorului Alex Mihai Popa pentru „Victoria furnicilor”, dramatizare după Luigi Pirandello.
Premiul a fost înmânat de actriţa Anca Sigartău.
Premiul „Cornel Todea” – Premiul pentru cea mai bună trupă de actori
a fost acordat trupei spectacolului Schist (foto), după Omul cu floarea în gură de Luigi Pirandello, cu actorii Radu Catănă şi Adrian Loghin.
Premiul este susţinut, începând cu ediţia a 16-a, de familia Todea.
Premiul a fost înmânat de actorul Florin Piersic Jr.
Premiul „Sică Alexandrescu” – Premiul special al juriului
a fost acordat actorului Andrei Nedelea pentru rolul interpretat în spectacolul „Acum se improvizează”, după Astă seară se improvizează de Luigi Pirandello.
Premiul a fost înmânat de actriţa Cosmina Olariu.
PREMIUL PUBLICULUI
Cea mai bună actriţă: Cezara Munteanu
Cel mai bun actor: Alexandru Banciu
Cea mai bună trupă de actori: Acum se improvizează!, după Luigi Pirandello, cu: Rusalina Bona USALINA BONA, Carla Mihai, Cezara Munteanu, Andrei Nedelea şi Vlad Nicolici.
PREMII GĂZDUITE ÎN CADRUL GALEI TÂNĂRULUI ACTOR HOP
Premiul „1/10 pentru film la TIFF” a fost acordat actorului Tiberiu Enache pentru „Atenţie, se filmează!”, după Caietele lui Stefano Gubbio, operator de Luigi Pirandello.
Premiul a fost înmânat de Oana Stoica, critic de teatru şi membru în juriul programului „10 pentru FILM la TIFF”.
Începând cu ediţia a 17-a, regizorul şi producătorul de film Tudor Giurgiu acordă unuia dintre concurenţii Galei HOP şansa de a face parte din programul „10 pentru film la TIFF”.
Premiul pentru prestanţă şi rostire scenică a fost acordat actriţei Ana-Maria Pop pentru „Fiecare cum vede”, după Fiecare cum vede, Omul cu floarea în gură, Şase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello.
Premiul a fost oferit şi înmânat de actriţa Dorina Lazăr.
Cu prilejul celei de-a patra ediţii a Festivalului EuRoCultura, actorul Mircea Diaconu îi invită la Bruxelles pe câştigătorii Galei HOP 2018.
A prezentat actorul Dragoş Muscalu.
Directorul artistic al Galei HOP 2018: profesorul Miklós Bács.
Scrisoare către Pirandello
Scumpe domnule Pirandello,
Text de Andrei Crăciun
Pe dumneavoastră, domnule Pirandello, tinerii par că vă descoperă – chiar acum! – ca pe un continent fantastic. Căutările dumneavoastră în sufletul artei sunt căutările unui om care şi-a trăit deja viaţa. Tinerii actori sunt prea tineri, ei ajung până la dumneavoastră din instinct şi din curaj. Ei descoperă ce înseamnă să fii nebun, aşa cum ne-aţi lăsat scris în Henric al IV-lea, şi pentru o clipă, pentru o singură clipă, miracolul se întâmplă şi ei chiar sunt nebuni, ei descoperă gustul vieţii ca un ac pe care îl simţi în gât, ei descoperă că viaţa e lacomă de ea însăşi şi că gustul e doar trecutul care rămâne viu în noi – sper că nu aţi uitat ce aţi scris.
Ei încearcă, chiar încearcă, să joace ca şi cum ar fi adevărat totul, chiar şi când povestesc cum râd caii (caii râd cu bucile).
Ei se cutremură când le arătaţi că un personaj (la fel ca un om viu) nu este totuşi altceva decât o formă umplută cu propria închipuire şi că destinul omului e numai amăgire (şi atunci cum să nu plângi de fericire?)
Ei caută, cu disperare uneori, să devină personaje şi atât (fiindcă tot de la dumneavoastră au aflat că un om poate să fie nimeni). Ei se întreabă cine a fost Don Quijote? şi reclamă că opera artistică a fost fixată pentru totdeauna şi într-un anumit sens arta răzbună viaţa, întocmai cum ne-aţi profeţit.
Ei trăiesc din cuvintele dumneavoastră, ei se îmbracă în ideile dumneavoastră şi se aruncă pe scena sălii mici a teatrului nostru naţional, în timp ce afară cerul arde oraşul şi oamenii îşi poartă sufletele în carcase topite.
Domnule Pirandello, îmi amintesc de una dintre nuvelele dumneavoastră – Viaţa nudă. Ne-aţi dat-o la 1910 şi o găsesc încă în vigoare. Nu ştiu dacă mai aveţi, în eternitate, obişnuinţa de a crede în miracole. Dar ele încă se întâmplă, să ştiţi.
Tinerii aceştia au acces la miracole.
Ei ating, când şi când, viaţa nudă, şi nu mai ştii unde e realitatea şi unde e ficţiunea, apoi secundele acelea trec şi toţi rămânem în sala mică a teatrului nostru naţional arşi de soarele interior, apoi, pentru că în teatru nu există final fericit, ne întoarcem la ceea ce se numeşte viaţa adevărată, fără să fie neapărat adevărat. (Text de Andrei Crăciun - foto)
Se încarcă comentariile...
