BCU Bucureşti

Să spunem lucrurilor pe nume: Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din Bucureşti este la ora actuală cea mai modernă bibliotecă din ţară. Datorită incendiului din decembrie '89, printr-un

Să spunem lucrurilor pe nume: Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din Bucureşti este la ora actuală cea mai modernă bibliotecă din ţară. Datorită incendiului din decembrie '89, printr-un efort conjugat al mai multor instituţii, BCU arată astăzi foarte bine. Nu putem însă să nu ne punem nişte întrebări - dacă tot a fost construită această cladire nouă, în care este o plăcere să citeşti şi să cauţi o carte (adesea chiar la raft):
Ă De ce sălile de lectură au fost din start prevăzute cu un spaţiu atât de mic? Era chiar imposibil să existe un proiect ceva mai generos? Dacă vrei să citeşti - mai ales în timpul sesiunii -, efectiv, nu este loc. În sesiune, acţionează principiul primul venit - primul servit: în maximum o oră de la deschidere, nu mai este nici un loc! ştim bine că şi la alte biblioteci din lume se întâmplă asta. În mod evident, beneficiarul şi arhitecţii s-au gândit cam puţin la acest aspect. Poate că ar fi existat soluţii. Dacă nu în amplasamentul propriu-zis, măcar în apropiere, prin extensii. Oricum, lucrurile nu pot rămâne aşa, luând în calcul şi sălile existente la fiecare facultate în parte, care este soluţia?
Ă O altă întrebare venită de la cititorii noştri: la intrare, studentul este obligat să-şi lase obiectele de valoare în anumite casete - similare cu o căsuţă poştală. Precum în bancuri, aceste casete sunt într-un număr mai mic decât numărul cartelelor (locurilor din sală)! - astfel încât, omul este nevoit să lase uneori obiectele la garderobă sau la vreun coleg...
Ă şi fiindcă nu avem decât cuvinte de laudă la adresa atmosferei, ne-ar bucura dacă aceasta ar beneficia de mici retuşuri: de ce, de pildă, există flori artificiale (de plastic)?
Ă Preţul unei pagini la copiator la BCU Bucureşti este de 1200 lei - o faţă. Niciodată n-am înţeles de ce aceste preţuri sunt mai mari decât media din oraş... (să nu ne speriem însă, la alte biblioteci sunt preţuri şi mai mari). Studenţii, ştim bine, nu prea au bani - oare chiar nu se găsesc formule mai ieftine, măcar de mărimea celor din oraş? Când se vor introduce şi la noi copiatoarele cu cartelă - precum în Occident?
Ă În fine, fără a avea pretenţia epuizării subiectului, ne întrebăm de ce, măcar în sesiune, nu există un program mai flexibil? Adică mai lung. Evident - ni se va răspunde că este vorba de fonduri mai mari. Ca şi pentru achiziţii, ca şi pentru alte facilităţi.
Dacă tot va fi să fie să intrăm în Europa, ar fi cazul să facem un efort comun de adaptare din toate punctele de vedere. Am vrea să aflăm, de pildă, care sunt demersurile efective ale factorilor răspunzători pentru îmbunarea problemelor ridicate de mai sus (nu numai de noi, ci şi de numeroşi studenţi).
şi poate se vor gândi şi la un plan concret - prin schimburi, prin achiziţii din anticariate, etc - de completare a imenselor goluri existente din cauza incendiului. Nu comentăm de ce golurile sunt şi din primii ani de după '89...
Lunea viitoare - Biblioteca Naţională.