APARITII EDITORIALE - Un trecut deocheat

in anii '90, si mai ales in perioada imediat postrevolutionara, se manifesta in literele romanesti o tendinta puternica, un curent aproape virulent de opinie focalizata pe denuntarea si clasificarea

in anii '90, si mai ales in perioada imediat postrevolutionara, se manifesta in literele romanesti o tendinta puternica, un curent aproape virulent de opinie focalizata pe denuntarea si clasificarea unor mari scriitori: asa-numitii "colaborationisti". Infamanta eticheta era aplicata mai mereu acelor autori care facusera (in opinia noilor procurori literari) compromisuri de neiertat cu regimul comunist. Sadoveanu, Arghezi, G. Calinescu, Tudor Vianu, Constantin Noica, Marin Preda, Nichita Stanescu - alte si alte nume erau atarnate, ca niste trofee de vanatoare, pe un perete larg al colaborationismului cultural. Treptat, aceasta "discutie" s-a limpezit si s-a nuantat. Mai intai s-a ajuns la concluzia ca, totusi, una este opera majora a unui scriitor, si altceva actele sale condamnabile. Apoi, analiza unor erori politice si civice grave facute de mari creatori s-a adancit si a coborat in timp pana la un alt regim totalitar de trista amintire: cel fascist. Aici au intrat in vizor alte nume, la fel de rasunatoare: Eliade, Cioran, ba chiar (in interpretarea absolut stupefianta a unei "cercetatoare") si Ionesco, transferat abuziv din categoria spiritelor democrate in cea a complicilor moral. "Mangaiati un cerc si el va deveni vicios", spunea autorul Rinocerilor, si nu putem sa nu-i dam dreptate. O asemenea sarabanda a culpabilizarilor a dus, pana la urma, la compromiterea temei respective. Ea se cuvenea abordata cu rigoarea, obiectivitatea si instrumentarul cercetarii literare. Nu invectiva, polemica tardiva, curaj post-festum, ci sobrietate, cumpanire, contextualizare si aprofundare. Aceasta este, in fapt, "fisa postului" de istoric literar. Marta Petreu si-o respecta exemplar prin volumul sau Un trecut deocheat sau "Schimbarea la fata a Romaniei", aparut recent in editia a doua, revazuta si adaugita (Editura Institutului Cultural Roman). Subiectul ei frige, literalmente, degetele si constiinta oricarui cititor: e vorba despre ratacirea totalitara a tanarului Cioran, care visa, in anii '30, la o Romanie in delir si oferea "solutii" totalmente inacceptabile de expansiune spirituala, militara si teritoriala. Avand ca obsesie minoratul tarii sale, Cioran viseaza la o Romanie cu populatia Chinei si destinul Frantei, vazand in hitlerism si legionarism posibilitati ideale (si totodata concrete) de implinire nationala. Marta Petreu procedeaza admirabil, expunand si proband documentar treptele acestei deviatii publicistice si editoriale a tanarului autor. O constiinta creatoare angajata pe un drum gresit si dezmeticita, apoi, asupra erorii sale. Autoarea cauta si reuseste sa inteleaga motivatiile lui Cioran, dar fara sa i le accepte ori sa i le scuze cu argumente "patriotice". Pentru un autentic critic si istoric literar, adevarul primeaza; si, oricat de dur ne-ar parea, el trebuie infatisat. Iar la incendiarul Cioran, intelepciunea vine o data cu varsta: credintele tineretii ii apar in lumina lor reala si le rememoreaza jenat, stabilind, in stilul sau inconfundabil, o paralela savuroasa: "Scriitorul care a facut prostii in tinerete, la debut, e ca femeia cu un trecut deocheat. I se reproseaza vesnic." Un volum cu totul remarcabil.