Adevăruri de altădată:Raze invizibilizante

Mihail Sadoveanu

V'aduceţi aminte că, în poveştile noastre populare, ca şi în cele din „O mie şi una de nopţi" se vorbeşte despre o tichie, cu ajutorul căreea un biet om, dobândind privilegiul unic de a se face în clipă nevăzut, îndeplineşte isprăvi extraordinare. Şi, din ticălos de rând, ajunge la tot ce pofteşte; iar mai ales îşi poate acorda plăcerea rară de a-şi bate joc de semenii săi.

Pe lângă tichie, acest sărman a mai avut norocul să dobândească şi un covoraş. La un cuvânt, covoraşul se înalţă în văzduh, pluteşte cu repeziciune şi ajunge la depărtări stupefiante. Deci oamenii din poveştile de demult au cunoscut şi ei această pasere măiastră care se numeşte aparat de zburat, aeroplan sau avion. Dacă n'aţi uitat poveştile lui Petre Ispirescu, apoi trebue să aveţi un spor de mirare amintindu-vă de cutia lui cu vârtej care se avântă în aer şi coboară pe pământ.

Cred că nu mai rămâne nimănui nici cea mai mică îndoială că ceeace constituie mândria timpurilor moderne nu e un apanaj numai al oamenilor de azi. Radio şi avion au existat şi altădată, cel puţin în imaginaţia semenilor noştri din veacuri vechi. Pipăită sau numai imaginată, invenţia avea acelaşi rost; ba încă cea imaginată comporta mai puţine riscuri.

La expoziţia de higienă din Viena, în vacanţa aceasta vizitatorii au putut să vadă, cum am văzut şi eu, razele „invizibilizante". Savantul austriac Armand Pinther din Graz a pus la punct un aparat care suprimă oarecum reflexiunea luminii asupra obiectelor influenţate, aşa încât retina spectatorilor nu înregistrează nici o vibraţie luminoasă. În măsura în care aparatul lucrează, obiectele se voalează şi dispar, apoi încet-încet reapar.

Se pune întrebarea: care e folosul practic? Deocamdată oamenii moderni par a nu avea nici unul. Un naiv îi va atribui o întrebuinţare, să zicem, poliţienească. Cu mult mai harnic şi mai serios vor lucra însă viclenii, ca să întrebuinţeze tichia modernă pentru răutate şi crimă. Aşa au făcut cu explozibilele şi cu aparatele de zburat.

(articol publicat de Mihail Sadoveanu în „Adevărul", 1937)