Adevăruri de altădată: Greva femeilor

Femeile au avut întotdeauna, printre multe alte sisteme de luptă, şi pe acel al ameninţării cu greva.

Fie greva parţială, fie una generală, a fost preconizată ca un ultim mijloc de constrângere. Cea parţială o fi fost reuşită uneori, aducând cine ştie ce victorie, prea costisitoare. Cea generală, patronată odată de Lizistrata, a eşuat, ca toate grevele, din lipsă de solidaritate.

De-atunci şi până astăzi nici nu mai cunosc o nouă tentativă. Se pare astfel că greva femeii este printre cele mai de pe urmă mijloace. Mult mai eficace şi mai practicat este sistemul exact contrar al unei activităţi excesive - sistem mult mai apropiat aptitudinilor femeii.

Greva femeii mai are şi dezavantajul primejdios al oricărei greve, şi anume acela de a se găsi înlocuitoare, mai puţin influenţate de practici de-acestea socialiste şi proletare, care sunt gata să ia lucrul. Şi, dat fiind că nu este vorba de o treabă calificată şi nici de pregătiri tehnice premergătoare prea deosebite, materialul uman - sau, mai exact, - feminin, pentru înlocuit, este foarte numeros. Şi-aici nu-i posibil ca'n materie de grevă la o fabrică, să se aşeze greviste la uşa de la intrare şi să împiedice sau să saboteze orice activitate.

De-aceia, iarăş, greva femeii se confundă cu bătrâneţea, cu şomajul şi cu alte pasivităţi fortuite. Totuş, fie numai şi subt forma graţioasă şi evervantă de cochetărie, ameninţarea de grevă se practică des, dar cu prudenţă. Aproape aş putea spune că tentaţia vine de supt această ameninţare. Ea se exercită individual cu mască de inocenţă sau de fidelitate. Asta însă n'ar fi nimic.

Odată ce eşti sigur că greva nu reuşeşte, tratativele acestea de înţelegere au farmecul lor, căci se desfăşoară subt dominanta autoritate a „patronului". Plicticoase, anoste şi inestetice sunt alte forme de preliminarii greviste, exercitate uneori în masă, şi cu ostentaţie absolut proletară. (articol publicat de Demostene Botez în „Adevărul", 1935)