Clasa muncitoare merge in paradisul berii cu votca

In vremurile de mult apuse, muncitorii reprezentau clasa conducatoare, cel putin in teoria propagandei de partid. Imaginea "omului nou", calit la caldura forjei, s-a cam destramat, lasand in loc un

In vremurile de mult apuse, muncitorii reprezentau clasa conducatoare, cel putin in teoria propagandei de partid. Imaginea "omului nou", calit la caldura forjei, s-a cam destramat, lasand in loc un tablou trist al cetateanului fara repere, vesnic in somaj si inglodat in datorii.
Nea Pintilie, fost sef la scularie
Singura "bucurie" o reprezinta crasma din tabla si carton, unde-si poate ineca neputinta si amarul. Fostul muncitor al "iepocii de aur" este acum mai sarac decat oricand, uneori pensionar, "debransat" pentru totdeauna de la fericire. Daca iei la picior carciumile de la Gara de Nord, Grivita sau Giulesti, ii gasesti pe cei care au trait din plin anii comunismului si care regreta sincer despartirea de ei. La un pahar de "otrava", rachiu sau votca, azvarlit intr-o halba de bere, incep sa-si aminteasca. Uneori se cearta intre ei, tinerii vin cu argumente legate de bani si bonuri de masa care le sunt oferite azi de patroni, batranii se intarata. "Ce bonuri de masa? se supara un barbat cat un taur, cam la vreo 60 de ani. Pa vremea lu' Ceausescu aveam bani, nu ca acu'. Muncitoru' avea alta stare de spirit. Stia ca, atunci cand pune osu' la treaba, este respectat de societate si primeste un salariu pe masura. Acu' ce va da, ma, patronu'?". Omul pare un obisnuit al carciumii, pentru ca toti il saluta cu respect si-l striga pe nume: "nea Pintilie". Nimeni n-are curaj sa-l contrazica.
Banii de intretinere se duc pe bautura
La un casetofon incleiat de muste si grasime canta Nicolae Guta hitul "Sunt barbat de calitate". Langa nea Pintilie se asaza un grup format din sase tineri, dupa haine, constructori sau zugravi, pentru ca sunt plini peste tot de var si vopsea. Azi a fost zi de salariu, se pare, pentru ca au venit sa bea o bere si sa manance niste mici. Pe chipurile lor obosite se citeste teama. Inghit bautura, dar gandurile lor sunt in alta parte. Fac socoteli: vine septembrie, rechizite pentru copii, intretinerea, curentul. De tigari oare mai ajung? Si ce buna ar fi o votculita! Dupa bere, zugravii o dau pe tarie. Se duc banii de intretinere. Alcoolul ii inveseleste deodata. Incep sa-si injure soarta, patronul, guvernul. La al treilea pahar se pupa cu nea Pintilie si plang toti dupa Ceausescu, despre care nu stiu prea multe. In '89, daca aveau 10 ani. La a cincea "menta", batranul simte nevoia de analiza: "Gandirea muncitorului s-a schimbat. Ce-l macina acu' pe om e stresu'. Ziua de maine. Salariile mici, viata grea. Banii se duc pe intretinere si mancare. In raport cu lefurile pe care le aveam noi, astea-s mici. Inainte, un parlit de muncitor isi permitea sa plece in concediu la mare, la munte". Pe usa mai intra un fost muncitor. E Titi Oaca. Are patru copii si locuieste intr-un camin de nefamilisti. A lucrat pe vremuri ca mecanic la Vulcan, apoi l-au disponibilizat si s-a angajat in constructii. O perioada a fost somer, apoi s-a dus prin Spania, la capsuni. Acum s-a plictisit de munca, bate carciumile si sta pe spinarea nevestei, care e vanzatoare la o alimentara. Ii convine. Traiesc toti sase din alocatii si un salariu de cinci milioane de lei.