Darien, locul unde s-a înfundat cea mai lungă autostradă din lume

Cea mai lungă autostradă din lume, drumul pan-american de 48.000 de kilometri ce porneşte din Alaska şi se termină în extremitatea sudică a Argentinei, este întreruptă de o zonă ce a devenit călcâiul lui Ahile pentru toţi constructorii timp de secole: culoarul Darien. E zona ce separă cele două Americi, unul dintre cele mai sălbatice ţinuturi de pe planetă.

Istoria: primul aşezământ al popoarelor civilizate în zona Darien a fost făcut de spanioli în anul 1510. 14 ani mai târziu, acesta a fost ars în întregime de către aborigeni. Nu doar conchistadorii şi-au asumat misiunea de a coloniza fâşia Darien. În 1698, scoţienii au pus bazele unui punct comercial, însă băştinaşii şi spaniolii i-au distrus. În ultimii 500 de ani, culoarul Darien a suferit prea puţine schimbări, păstrându-şi reputaţie de zonă imprenetrabilă.

Prima încercare reuşită de a traversa această zonă cu maşina a fost făcută abia în 1960 şi a durat cinci luni. Viteza medie: 200 de metri pe oră. Toruşi, echipa condusă de antropologul Reina Torres de Arauz şi soţul său cartograf, Amado Arauz, a delimitat, practic, Parcul Naţional Darien, protejat de UNESCO. Darien se întinde din nordul statului Panama până în sudul zonei de coastă şi de la Oceanul Atlantic până la Pacific. Are 160 de kilometri lungime. 160 de kilometri îngheţaţi în timp.

„E remarcabil dacă ne gândim că trăim în secolul 21, într-o ţară foarte apropiată de tehnologie şi care e cunoscută pentru faptul că leagă oceane, culturi şi comerţul mondial“, explică, pentru BBC, Rick Morales, unul dintre puţinii proprietari ai unei companii de turism de aventură din regiune.

În 1972, exploratorul John Blashford-Snell şi echipa sa de 60 de persoane au făcut primul drum de la Alaska până la Capul Horn, în sudul Argentinei. Zona Darien a fost cel mai greu de travesat, a fost cea mai mare provocare din toată cariera, a spus exproratorul.

Cei care au reuşit să treacă prin Darien cu vehicule motorizate pot fi număraţi pe degetele de la două mâini. În plus, cei care vor să intre în această zonă trebuie să se înregistreze la Serviciul Naţional de Frontiară (Senafront), care controlează accesul în cazul mai multor puncte de trecere. În fiecare dintre aceste puncte, documentele sunt verificate, existând riscul ca, în orice moment, o persoană să fie trimisă înapoi. Din oraşul Yaviza, de pildă, drumul se termină, însă aşezările omeneşti – nu. Râurile reprezintă aici un fel de autostrăzi de interior, cu bărci mici cu motoi ori canoe.

Au existat şi cazuri în care misionarii care s-au afundat în zonă au dispărut, iar alţii au fost răpiţi. Totuşi, misiunile de explorare merită efortul pentru cercetători datorită diversităţii vegetaţiei şi faunei – cea mai mare din lume. Un exemplu, via BBC: Ruediger Krahe de la Universitatea McGill din Canada a condus o echipă de opt cercetători până în Pena Bijagual pentru a studia un peste ce foloseşte semnale electrice pentru a comunica şi pentru a de deplasa. În luna martie a acestui an, un grup de alogeni înarmaţi a invadat Pena Bijagual. În urma conflictelor ditnre invadatori şi forţele de orgine, băştinaşii au fugit şi nu s-au mai întors.

Ameninţarea cea mai mare a comunităţilor de băştinaşi din Darien sunt traficanţii de droguri. Aceştia angajează pământeni pentru a-i ajuta la transportul stupefiantelor, iar aceştia acceptă fiind seduşi de câştigurile mari. „Infractorii sunt cei care profită de pe urma faptului că Darien nu e tranzitată“, a spus fostul preşedinte columbian Alvaro Uribe, sugerând că zona ar trebui exploatată pentru a deschide un culoar de circulaţie.

Opozanţi sunt însă statul Panama, Statele Unite ale Americii, dar şi băştinaşii. O autostradă care să străbată Darienul ar putea reprezenta un pericol pentru comunităţile locale, ar putea accelera despădurirea şi ar putea favoriza răspândirea unor viruşi. „Cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla zonei Daiern este construcţia unei autostrăzi“, spune biologul Michael Ryan de la Universitatea din Texas.