Adevaruri de altadata

Umor macabru

Articol semnat de Otilia Cazimir, în “Adevărul literar şi artistic” din 1936: “E greu să-ţi imaginezi că lectura unui buletin de deces ar putea fi o lectură amuzantă. O sută de buletine de deces, însă, citite unul după altul, îşi pierd, din pricina cantităţii, caracterul lor lugubru.

Sentimentul solemn care însoţeşte oricând, inconştient, ideia de moarte, se risipeşte treptat şi dispare. Am în faţa mea un memento demografic, o statistică oficială a cauzelor de moarte în România, alcătuit după buletinele de deces eliberate de primării.

Bine’nţeles că un medic sanitar, care are în circumscripţia lui zeci de comune cu cătunele lor risipite prin râpi şi pe coclauri pe o suprafaţă de zeci de chilometri pătraţi, nu poate, oricât de conştiincios ar fi, să constate personal, zi de zi, toate decesele şi să supravegheze înscrierea corectă pe buletinele de deces a «cauzelor morţii». Lucrul acesta nu izbuteşte să-l facă totdeauna nici personalul auxiliar, agenţii sanitari şi moaşele.

Şi atunci, grija asta rămâne pe seama personalului administrativ rural care întocmeşte buletine de deces: primarul, notarul, poate chiar jandarmul, dacă e un caz mai special. (…) În judeţul Ialomiţa s’a semnalat un caz mortal de debilitate conjugală dublă. Pe un buletin de deces din Soroca scrie: mort de paratrăznet.

Tot acolo se moare în serie de tusă inclusivă. Iar pentru un caz mai special, lipsindu-i termenul ştiinţific, funcţionarul strâmtorat a scris pe înţelesul tuturor: a fost putred pe dinăuntru. Pe un copil de 22 de zile din judeţul Ciuc l-a dat gata un cancer stomacal din alcoolism, pe altul, de 2 ani, o confuzie generală.

Aflăm că o femee din judeţul Argeş a murit de târpie, alta de poceală şi a treia de tatarcă. O fetiţă din Mehedinţi a avut cord al inimii, iar o biată babă insuficienţă mitralierică. A bântuit, în judeţul Fălciu, o epidemie de fractură, nu prea gravă, însă, de oarece n’a dat decât un caz mortal, în vreme ce un moşneag din Orhei moare de sensibilitate infantilă congenitală”.