Armata copiilor abandonati la balamuc - in pragul liberarii

Razvan a copilarit in Centrul de Recuperare si Reabilitare pentru persoane cu handicap, din sectorul 2 al Bucurestilor. Acum are 27 de ani si mintea unui copil de 4. Prin '90, parintii l-au adus in

Razvan a copilarit in Centrul de Recuperare si Reabilitare pentru persoane cu handicap, din sectorul 2 al Bucurestilor. Acum are 27 de ani si mintea unui copil de 4. Prin '90, parintii l-au adus in spinare si nu s-au mai intors. Baiatul e un pic mai rasarit decat o papusa, are muschii atrofiati, sta in carut cu rotile si nu stie sa vorbeasca. Comunica numai prin mimica. Vecinul lui de pat e tot un abandonat. Zi si noapte tine in pumni un incaltator de pantofi si, daca indrazneste cineva sa i-l ia, urla cu spume si devine violent. Altul are aceeasi fixatie, dar cu capace de medicamente in loc de incaltator. Cu totul, in salon stau claie peste gramada 25 de baieti. Dorm mai multi intr-un pat, incolaciti ca pisoii abia fatati. Cica asa le place. In capul salonului e "coltul rumegatorilor", unde cativa baieti varsa ce au mancat la pranz si mai iau o data masa la mestecat. Unul a reusit o "performanta" de care doctorii s-au crucit: scoate mancarea nedigerata direct din stomac numai in cateva secunde, dupa care si-o plimba o data prin gura si apoi o baga la loc. Poate sa faca asta timp de cateva ore, chiar si in somn. Daniela are varsta la care, de obicei, fetele se marita. Vocabularul ei are doar trei cuvinte: "mama", "tata" si "Craciun". Ultimul l-a invatat anul trecut cand, dupa ani de zile, mama a venit sa o viziteze chiar de Sarbatori. Singura pacienta capabila sa spuna cateva fraze coerente este Andra: "Nu sunt suparata ca mama m-a adus aici. Trebuie sa o inteleg si eu, ca are servici si nu poate sa mai vada si de mine. Pe aici mai vine, din cand in cand". Starea sa de sanatate nu cerea neaparat internarea intr-un astfel de centru. La 25 de ani, fata are un inceput de paralizie, dar inca se tine pe picioare. Si ea e intarziata mintal cu cativa ani. Din cei 160 de tineri internati aici, cei deplasabili se pot numara pe degete. Restul stau in fotolii rulante. Asistentele ii cara in spinare dintr-un salon intr-altul fiindca Centrul nu are accesibilitati pentru persoane cu handicap. Singura rampa este amplasata la intrarea din spate si nu se poate folosi fiindca a fost proiectata gresit. Este foarte abrupta si are sine metalice in care rotile carucioarelor nu se incadreaza. Directorul centrului spune ca, de cate ori a cerut la primarie bani pentru construirea accesibilitatilor, i s-a raspuns ca nu sunt suficiente fonduri pentru asta. In curand, Centrul se va desfiinta fiindca incalca normele europene. Conform Strategiei Nationale pentru Integrarea Sociala a Persoanelor cu Handicap, bolnavii urmeaza sa fie trimisi inapoi acasa pentru evitarea institutionalizarii. Parintii ii vor putea aduce la centre de recuperare, dar numai ziua. Cei abandonati de familie vor fi internati in centre rezidentiale mai mici, cu mai putin de 50 de asistati, oferindu-se bolnavului mai multa libertate. Problema este ca foarte multi dintre bolnavii internati acum nu sunt primiti inapoi in familie, iar centrele rezidentiale nu se stie cand, cum si unde vor fi construite. Daca vreuna dintre unitatile incluse in Strategie se va desfiinta acum, bolnavii risca sa ramana in strada.