Sorin Cîrţu, antrenor: „Lui Gigi nu i se poate pune lacăt la gură“

Tehnicianul spune că ar accepta să lucreze în Ghencea, acolo unde a fost la un pas să ajungă în 2004. Totul a căzut la intervenţia lui Mihai Stoica, care l-a convins pe Becali să-l ia pe Zenga.

A fost un fotbalist de geniu, care a pus spectacolul înainte de toate. „Am fost un caz rarisim de atacant. Eu preferam tot timpul o bară incredibilă în locul unui gol uşor!" e declaraţia care i-a caracterizat cel mai bine evoluţiile, încununate mereu cu driblinguri halucinante. Azi e antrenor, dar e la fel de vulcanic ca-n tinereţe. E un mare fan al stilului italian şi vede fotbalul total diferit de cum îl vedea în tinereţe: „Nu-mi plac jucătorii de geniu! Prefer muncitorii".

„Adevărul": Sunt aproape trei luni de când staţi pe bară. Când reveniţi?

Sorin Cîrţu: Nu ştiu, deocamdată, sunt în litigiu cu Pandurii, fosta mea echipă. De fapt, eu sunt încă antrenor acolo pentru că nu s-a ajuns nici până acum la un acord pentru rezilierea contractului meu. Condescu nu mi-a plătit niciun eurocent din salariu, iar eu nu pot să renunţ la drepturile mele. Ne judecăm la comisiile federale.

Piţurcă a exagerat în relaţia cu Gigi Becali?

Eu cred că jucătorul trebuie să joace, antrenorul să antreneze, iar patronul să dea bani la echipă şi să fie conştient că dacă îşi critică jucătorii le minimalizează valoarea.

Aţi putea să lucraţi pentru Gigi Becali?

Dacă m-aş duce la Steaua aş lucra pentru club, nu pentru patron. Lui Gigi însă nu i se poate pune lacăt la gură. Toţi patronii se bagă la echipă. Chiar şi la Milan, Berlusconi l-a contestat la un moment dat pe Ancelotti că joacă doar cu un atacant...

Sunteţi un antrenor temperamental. Nu vi se pare că exageraţi când vedeţi reluările TV cu reacţiile dumneavoastră?

Vă daţi seama că nu mă simt bine când văd cum mă manifest. De cele mai multe ori îmi fac autorcritica. Nici familia mea nu e mândră de reacţiile mele. Fetele şi soţia sunt mereu alături de mine, însă regretă ieşirile mele nervoase. Dar, să ştiţi că reacţionez aşa doar atunci când sunt nedreptăţit.

Regretaţi că i-aţi arătat semnul cătuşelor lui Augustus Constantin?

Când am făcut acel semn eram într-o stare psiho-emoţională foarte proastă, eram obosit, nervos la maximum. Eram labil. Nu m-am putut stăpâni. Judecând la rece şi văzând reluările la televizor, vehemenţa mea m-a intrigat până şi pe mine. Am greşit şi regret foarte mult acel gest. Cu siguranţă nu aş mai face acest lucru vreodată.

Să presupunem că sunteţi antrenorul lui N'Doye, face meciuri bune, dar „rupe" şi cluburile. Cum aţi proceda cu el?

Nu-l înteleg pe N'Doye. Dacă joci bine, în unele meciuri, asta înseamnă că ai voie să faci orice? Există un program al fiecărei echipe şi un Regulament de Ordine Interioară, care nu trebuie încălcate. Eu nu i-aş permite niciodată lui N'Doye să facă ce face la Dinamo.

Preferaţi un jucător muncitor, în locul unuia de genul lui N'Doye?

Exact. Prefer un muncitor, pentru că el se apropie mai mult de fotbalistul profesionist. Un fotbalist se vede pe teren, nu prin discoteci. Eu nu vreau geniali la echipă, ci muncitori, profesionişti.

Care a fost cel mai bun fotbalist cu care aţi lucrat?

Cu siguranţă, Gică Popescu. Genul acesta îmi place mie. Prefer să am la echipă doi, trei de Gică Popescu, decât doi, trei de Gică Hagi.

Există vreun urmaş al lui Gică Popescu în fotbalul românesc?

Mirel Rădoi este fotbalistul care se apropie de Gică Popescu. Este profesionist din toate punctele de vedere. Din păcate, este cam singurul de acest gen, altul ca el nu avem.

Care este secretul construirii ultimei mari echipe a Craiovei, cea cu care aţi câştigat eventul în 1991?

Am avut, în primul rând, la dispoziţie timp să lucrez. Nu era presiune ca acum. Bineînţeles am avut şi material de calitate. Fotbalişti de genul lui Săndoi, Zanfir, Adrian Popescu sau Ciurea. Şi, foarte important, l-am avut pe Gică Popescu, chiar dacă la sfârşit de sezon, când am luat eventul, el nu mai era. „Baciul" a fost omul în jurul căruia am creat acea echipă. Fără el nu reuşeam acea performanţă.

Legat de naţională, credeţi în calificare la Euro 2012?

E foarte greu cu naţionala asta. Cu ce are Lucescu la dispoziţie nu cred că ne vom califica la Campionatul European. Nu vreau sub nicio formă să se înţeleagă că nu cred în potenţialul lui Răzvan ca antrenor. Eu nu mă pricep însă la pronosticuri şi Doamne- ajută să mă înşel.

„Steaua, Dinamo şi Rapid n-au fotbalişti, ci jucători de fotbal"

Spuneţi mereu că există fotbalişti şi jucători de fotbal. Numiţi câte un fotbalist de la Steaua, Dinamo şi Rapid.

Din păcate, nu pot să fac acest lucru. La modul în care văd eu fotbalul, nici Steaua, nici Dinamo şi nici Rapid nu au fotbalişti în echipă, doar jucători de fotbal.

Cum era Sorin Cîrţu în teren?

Eu când intram pe teren nu mă temeam de nimeni. Dacă dădeam gol în minutul cinci se ştia că mai dau două sau trei până la final. Am avut două meciuri în cariera mea în care am dat câte patru. O dată împotriva Stelei!

Care este cea mai mare sumă de bani câştigată într-un meci, ca jucător?

Ca jucător?! Eu nu am fost jucător, eu am fost fotbalist. Chiar aşa să scrieţi! În 1983, am luat ca primă 45.000 de lei, după „dubla" cu Kaiserslautern din Cupa UEFA. Îmi amintesc că, dacă am fi trecut şi de Benfica, am fi câştigat câte 60.000 de lei de fiecare.

Câţi bani aveaţi la Revoluţie?

600.000 de lei şi 10.000 de dolari. Erau bani mulţi. Cu leii îţi puteai lua şase vile, iar cu cei 10.000 de dolari, zece apartamente de câte două camere. Am fost un tip deştept, am avut inspiraţia ca imediat după Revoluţie să schimb leii în valută. Şi, astfel, nu am pierdut la devalorizare. Din contră, am câştigat. Îmi amintesc că dolarii îi aveam îngropaţi la un metru adâncime în pământ...

Ca fotbalist, care a fost cel mai mare regret al dumneavoastră?

Am avut mai multe regrete. Am fost dezamăgit că nu am trecut de Benfica, în 1983. Dar nu pot uita nici faptul că am ratat de două ori la rând titlul de golgheter, în sezoanele 1981-1982 şi 1982-1983. De fiecare dată am pierdut la câte un gol. Odată a câştigat în locul meu Puiu Iordănescu.

Aţi fost un fotbalist de rasă. De ce nu aţi jucat totuşi pentru niciuna dintre marile echipe din Capitală?

Am fost dorit în Ghencea, însă deja jucasem zece ani la Craiova şi nu puteam să plec la Steaua.

Ce vă mai amintiţi de perioada în care aţi antrenat Rapidul?

Nu-mi face deloc plăcere să-mi amintesc de acest episod. Rapid era atunci în căutări. Avea jucători buni, ca Lupu, Vlădoiu ori Kiriţă, dar lipsea profesionalismul. Nu era un mediu propice pentru performanţă.

Unde aţi trăit totuşi cea mai urâtă experienţă ca antrenor?

La Timişoara. Chiar dacă nu am avut rezultate slabe. Am început bine. Am avut o relaţie foarte bună cu conducerea, apoi situaţia s-a schimbat brusc. Marian Iancu era la început. Eu eram un tip orgolios, iar atmosfera s-a stricat.

Care au fost cele mai importante echipe care v-au ofertat?

Am avut negocieri cu Dinamo şi Steaua. Prin 2007, pe finalul sezonului, când eram la Mioveni, am bătut palma cu Borcea. Discuţia a avut loc în Turcia. Joi seara m-am înţeles cu el, iar vineri s-a sucit domnul Nicolae Badea. La Steaua aş fi putut să ajung după ce a plecat Piţurcă. Am fost foarte aproape. S-a ales între mine şi Walter Zenga. Gigi m-a ales pe mine, dar, din ce am aflat, Meme Stoica şi jucătorii nu m-au dorit. A fost numit Zenga. Nu am regretat însă niciodată că nu am ajuns în Ghencea.

Aţi tot spus că nu sunteţi făcut să antrenaţi în străinătate. Totuşi, în 1997, aţi fost la Veria în Grecia...

Atunci eram mult mai tânăr. Acum nu m-aş mai duce nicăieri. Am unele probleme, nici nu pot să stau departe de familie. În plus, am frică de avion. Se ştie că eu, de fiecare dată când urc în avion, trebuie să beau câteva păhărele cu whisky, să mă „anesteziez". Când am fost la Veria, chiar le-am spus grecilor că nu au voie să-mi interzică să consum băuturi alcoolice, tocmai pentru asta.

Cine este Sorin Cîrţu

- Născut: 12.11.1955, la Cornu (Dolj)

Carieră de jucător:
- Debut în Liga I: 22.08.1976, Progresul - Univ. Craiova 1-5
- A jucat la: Univ. Craiova (1973-1974, 1976-1986, 1989), Electroputere (1974-1976, 1987-1988)
- Meciuri / goluri în Liga I: 283 / 107
- Debut la echipa naţională: 14.10.1979, USSR - România 3-1

Palmares:
- Două titluri de campion al României cu Univ. Craiova (1979-1980, 1980-1981)
- 4 Cupe ale României cu Univ. Craiova (1976-1977, 1977-1978, 1980-1981, 1982-1983)

Carieră de antrenor:
- Univ. Craiova (1988-1992, 1995-1996, 2002-2003), Electroputere (1993), România U-21 (1993 - 1995), Rapid (1995), Extensiv (1997, 1999-2002), Veria (1997-'98), Oţelul (2004), FC Argeş (2005-2006), FC Timişoara (2006), Progresul (2006 - 2007), Dacia Mioveni (2007 - 2008), Pandurii (2008 - 2010).
Palmares: A câştigat eventul cu Univ. Craiova (1991)

Statisticile etapei

- Meciul 100 pentru Cristi Tănase (Steaua).
- Meciul 50 pentru Rui Duarte (Rapid), Curtean (FC Timişoara) şi Wesley (SC Vaslui).
- Au debutat: Naumovski (Dinamo), Cvirik (Universitatea Cluj), ultimul, totodată, a şi marcat. De asemenea Brata (Pandurii Târgu-Jiu) şi Bjlanovic (CFR Cluj) s-au aflat la primul lor gol.
- Prima victorie din istorie în Liga I pentru noile promovate FCM Târgu-Mureş şi Victoria Brăneşti.
- Din 1994-95 Universitatea Craiova n-a mai avut doar un punct după primele trei runde, antrenor al oltenilor atunci fiind tot Aurel Ţicleanu.
- Primele victorii în Liga I pentru antrenorii Tibor Selymes (Sportul) şi Vladimir Petrovici (FC Timişoara).