"Singura mea vină este că am jucat la Rapid"

- Domnule Neagu, care este salariul dumneavoastră ca antrenor al unei grupe de copii?- (Zâmbeşte amar) Am cel mai mic salariu de la acest club. Mai mult ca mine iau până şi colaboratorii sau

- Domnule Neagu, care este salariul dumneavoastră ca antrenor al unei grupe de copii?
- (Zâmbeşte amar) Am cel mai mic salariu de la acest club. Mai mult ca mine iau până şi colaboratorii sau feeile de serviciu. Dar, asta este, se pare că astăzi, în România, decât să îi ceri bani unui patron, mi bine îi tai o mână.
- Cum se explică această situaţie? Aţi discutat cu George Copos pe tema asta?
- Cu George Copos nu mă întâlnesc decât atunci când vine la meciurile Rapidului şi atunci nu avem timp să vorbim despre aşa ceva. Nu-mi dau seama, probabil singura mea vină este că am jucat la Rapid. La un moment dat, când Ioan Apolzan activa în Giuleşti, s-a pus problema instituirii unor pensii viagere pentru foştii mari jucători ai Rapidului. Apolzan a plecat însă la lotul naţional, iar ideea a fost abandonată. Ghinionul meu a fost că România a întors armele în cel de-al Doilea Război, pentru că altfel aş fi jucat probabil în Bundesliga.
- Cum vi se pare fotbalul de acum, comparativ cu ce se juca pe vremea dumneavoastră? Era mai frumoasă atmosfera pe stadion atunci sau acum?
- Ei, acum totul este în funcţie de bani, nu mai este poezia de atunci. Aşa se creează o concurenţă continuă, nu mai este ca pe vremea mea, când talentul era suficient. În trecut nu veneau atât de mulţi tineri la stadion şi cred că era mai bine atunci, pentru că în prezent mulţi dintre ei se gândesc cum să facă tot felul de prostii.
- Aţi jucat împotriva lui Pele la Mondialul din '70. Vi s-a părut a fi un jucător de geniu?
- Atunci era într-adevăr un jucător foarte bun. Dar, după părerea mea, au fost alţi atacanţi în istorie mai importanţi decât Pele: Eusebio, Muller, Van Basten, Kruyff... Oricum, vreau să spun că, aşa cum a jucat Olanda în 1974 fotbalul total, am jucat noi cu patru ani înainte. Sub conducerea lui Angelo Niculescu şi a lui Emerich Vogel, România juca foarte diferit de alte echipe.
- Mai ţineţi legătura cu unii dintre cei cu care aţi fost atunci coleg la echipa naţională?
- Ne mai întâlnim uneori la câte o reuniune organizată de către Angelo Niculescu. ţin legătura cu Dobrin, dar după cum ştiţi, probabil, a fost şi el operat la picior zilele acestea. Am vrut să îl caut pe Mihai Mocanu, la Ploieşti, dar mi s-a spus că i-a fost amputat piciorul şi mi-a fost de-a dreptul groază să mă mai duc la el. Nu e vreunul dintre noi care să nu sufere din cauza vreunei boli.