JO 2016. Mesaj emoţionant al Anei Maria Popescu după aurul de la spadă: „Am plecat la drum cu un sac greu în spate“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ana Maria Popescu şi colegele ei înfăşurate în tricolor FOTO FI de Scrimă
Ana Maria Popescu şi colegele ei înfăşurate în tricolor FOTO FI de Scrimă

Ana Maria Popescu a împărtăşit prietenilor săi de pe Facebook trăirile din ultimii ani şi prin ce a trecut echipa de spadă a României ca să ajungă în vârful piramidei olimpice.

Atenţie, urmează o postare foarte lungă, ne avertizează campioana olimpică. E lungă, într-adevăr, dar merită citită. 

”Somnul este un lux şi inainte, şi dupa competiţie!

După câte emoţii am trăit azi, ar fi trebuit să fiu în al treilea vis la ora aceasta... Apropo, bună dimineaţa celor de acasă!

Şi acum o să vă spun ceva ce nu ar trebui spus, ceva ce (probabil) ar trebui să rămână 'inside' şi doar sportivii să ştie...

Cum se simte viaţa înainte de JO, după ce ai ratat finala individuală şi ce surprize te asteaptă după!

O să încep cu începutul şi acesta va fi un post fooooarte lung... (să nu ziceti că nu v-am avertizat :) )

Am plecat la drum la final de 2012 cu un sac greu în spate, putem să-l numim Londra.
M-am trezit într-o echipă nouă, cu un nou antrenor şi cu toate 'siguranţele sărite'.
Au fost zile când mergeam la sală ca să le ajut pe fete...
Habar nu aveam ce mai caut şi care mai e rostul meu.

Cu toate acestea, am avut un an 2013 de excepţie atât individual, cât şi în proba pe echipe. Un 'tupeu' fantastic să credem la fiecare competiţie pe echipe ca locul nostru este în primele 4 din clasament. Eram doar eu şi Simona Pop, mezina de astăzi, în acea echipă.
În 2014, am pornit la fel de hotărâte şi culmea, ne-a ieşit din nou. Primisem, ce-i drept, întăriri. Simona Gherman.
2015 a venit parcă prea repede şi nu ştiam cum să-i facem faţă! Campionat European, Jocuri Europene, Campionat Mondial... toate se întâmplau în mai puţin de 2 luni...
Nu mai fusesem niciodată puse în această postură... nu ştiam cum vom trece peste, dar în suflet era speranţa aceea pur românească 'o scoatem cumva la capăt'. Şi am reuşit să îndeplinim obiectivele la toate cele trei competiţii!
Dar cel mai important a fost locul doi la CM, unde am înfrânt' în finala disputată împotriva Chinei, dar care ne-a asigurat prezenţa la Rio.
Calculele erau pe hârtie, dar dupa ce o viaţă întreagă ai fost nevoit să alergi după rezultate şi confirmări, mai poţi lăsa garda jos?!
Chiar şi în momentul în care 'jocurile erau făcute', noi încă aveam tabele şi adunam/scădeam puncte!

Tragem linie şi ajungem în 2016

Azi o clasare pe podium, 'mâine' eliminate în primul tur... nici noi nu mai ştim unde suntem, dar ne menţinem poziţia în clasamentul mondial.

Vine CE. Torun. Polonia. Finala românească în proba individuala. Deja ne aducem aminte de Londra...
La echipe cucerim bronzul şi ne întoarcem acasa cu acea teamă 'oare se poate de două ori la fel?'

Avem un cantonament de trei săptămâni în Poiana Braşov. Avem norocul că mai există copii (şi le spun copii pentru că vârsta mă dezavantajează) pasionaţi! EI sunt parte din această echipa olimpică!
Nu am folosit ultimele metode de antrenament, cu siguranţă nici cele mai performante, dar EI au facut cât toate la un loc şi pentru asta, le MULŢUMESC!

Plecăm spre Rio fără promisiuni, dar bagajul era tot plin de speranţă.
Cu aproape două saptămâni înainte de proba individuală, ne trezim la Rio, în Satul Olimpic. Parcă închişi şi izolati de tot ce înseamnă lumea exterioară.
Oriunde întorci privirea, sigur găseşti o faţă sobră care-şi calculeaza în minte ultimele detalii înainte de concurs. Pe bune, nu e ca-n filme, nu-i chiar cea mai placută privelişte, emoţiile zburdă libere pretutindeni...

Noi ne vedem de programul clasic- mic dejun- antrenament- prânz- odihnă- antrenament- cină- odihnă şi reluam. Zici că nici nu am părăsit Poiana Braşov.

Ajungem în 'ziua cea mare'... care nu a fost chiar atât de mare. Speram mai mult, aşteptam mai mult, dar destinul avea o surpriză!

Dezamăgire, neputinţă, explicaţii şi analize. Toate în van. Nimic nu aducea înapoi şansa ratată.
Ca să fiu sigură că pun sare pe rană, am răsfoit ziarele online şi am citit toate comentariile. Acum, că a iesit, n-aş zice că a fost chiar o greşeală. Mulţumesc pentru criticile constructive, jignirile... mă abţin!

Dar ştiam că mai există o şansă. Chiar putea Londra să se facă simţită şi la Rio?

Încă 5 zile de chin. Ce detalii să mai pui la punct când picioarele îţi sunt de gelatină şi mâna parcă te intreabă 'ce să fac cu băţul ăsta?'
Serios?! Parcă uitasem tot ce am învăţat în 20 de ani. Acţiuni simple fără a aprinde un bec. Dezastru. Eu asta am simţit la ultimele antrenamente.
Mi-am înghiţit cuvintele şi bine am facut.

Echipa era pe picioare proprii, era pregătită şi hotărâtă. Avea sa fie, probabil, ultima zi de competiţie pentru aceasta echipă... o echipă cu rezultate frumoase, dar fără medalia care contează cu adevarat! Cea olimpică!

Ceea ce s-a întamplat în competiţia pe echipe rămâne in istorie. Că am surclasat echipe precum USA, Rusia sau China conteaza mai puţin pentru noi şi mai mult pentru alţii!

Un singur lucru m-a impresionat. Galeria! Să auzi o sală întreagă încurajându-te?! WAW! Asta nu se întâmplă des în filmul nostru şi este uimitor când ţi se întâmplă tşie. MULŢUMIM❤

Pentru noi contează că am iesit din scenă de pe prima treaptă a podiumului şi pentru asta, pe toţi cei ce se simt 'vinovaţi' îi rog să-mi accepte mulţumirile!

Iar pe voi, cei care aţi trăit emoţiile alături de noi, vă îmbrăţişez cu drag!

P.S. şi vedeti pe unde umbla moş Ene, vă rog

P.S.S mă scuzati, JO nu s-au terminat. Încă mai sunt medalii de câştigat! Nu va imaginaţi cât contează energia buna de acasă! Fiţi alături de sportivii români până la capăt!”, a fost mesajul postat de Ana-Maria Popescu pe contul său de Facebook.

Sport



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite