Preşedintele Asociaţiei Student Sport: „Sportul ar trebui privit în România ca vector de schimbare socială, nu să fie centrat pe obţinerea de medalii”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sportul de masă poate aduce în România schimbarea de care avem nevoie pentru ca viitoarele generaţii de tineri să aibă alte şanse decât părinţii lor. FOTO bbc.co.uk
Sportul de masă poate aduce în România schimbarea de care avem nevoie pentru ca viitoarele generaţii de tineri să aibă alte şanse decât părinţii lor. FOTO bbc.co.uk

Sportul ar trebui să devină o prioritate naţională pentru România, iar preşedintele Asociaţiei Student Sport, Adrian Socaciu, este convins că acest lucru poate fi realizat prin existenţa unui program coerent, prin care educaţia fizică, mişcarea, să devină un mod de viaţă pentru tineri. Este însă nevoie de eforturi coordonate, care să se reflecte la nivelul comunităţii, instituţiilor de învăţământ şcolar, universitar şi din sportul de performanţă.

Sportul de masă poate aduce în România schimbarea de care avem nevoie pentru ca viitoarele generaţii de tineri să aibă alte şanse decât părinţii lor. Preşedintele Asociaţiei Student Sport, Adrian Socaciu, este convins că răspunsul la multe dintre problemele cu care ne confruntăm ca popor îşi pot găsi rezolvarea dacă autorităţile guvernamentale, factorii de decizie din ţară, vor alege să acorde educaţiei fizice şi sportului atenţia cuvenită.

Ca parte din acest program, Asociaţia Student Sport organizează competiţii sportive universitare la nivel naţional din 2011 şi este iniţiatoarea proiectului de ţară Universiada de Vară 2021, prin care se doreşte ca evenimentul sportiv să fie organizat la noi în ţară. România a găzduit o singură ediţie a Universiadei, în 1981, acesta fiind şi cel mai mare eveniment sportiv organizat vreodată în ţara noastră, cu participarea a 2.930 de sportivi din 86 de ţări, printre care zeci de campioni olimpici, mondiali şi europeni, şi peste 200.000 de spectatori prezenţi la competiţiile celor 10 discipline sportive. La acel moment, România a ocupat locul 2 în clasamentul final pe medalii, după URSS, dar înaintea SUA.

Sportul în şcoală, perceput ca o materie prea puţin importantă pentru succesul unui tânăr

Socaciu este de părere că un astfel de eveniment sportiv de anvergură ar putea face parte din schimbarea care trebuie să aibă loc la nivel de mentalitate pentru ca românii să înceapă să vadă mişcarea ca pe ceva firesc în viaţa de zi cu zi, în condiţiile în care educaţia fizică a ajuns să fie aproape ignorată în şcoli şi universităţi, percepută ca o materie prea puţin importantă pentru succesul unui tânăr, de care te poţi lipsi, o atitudine profund greşită.

Cred că sportul ar trebui privit în România ca vector de schimbare socială, nu să fie centrat pe obţinerea de medalii. Pentru că astfel s-ar orienta spre generarea de cetăţeni sănătoşi la trup şi la minte, şi încrezători în ei înşişi. Astfel am putea vorbi despre dezvoltarea unei noi generaţii, pentru care să fie importante aspecte ca sănătatea, disciplina, sentimentul de apartenţă şi de mândrie naţională, fair-play-ul, proactivitatea, spiritul de învingător, motivaţia, competitivitatea, loialitatea, spiritul de echipă, lidership-ul, integritatea, etica, educaţia etc. Aceste lucruri trebuie să reiasă ca şi competenţe în urma practicării sportului şi pe urmă, pentru cei care doresc, performanţa va veni ca un alt rezultat al practicării sportului de masă, în opinia preşedintelui Student Sport.

Socaciu subliniază însă că aceste beneficii ale practicării sportului nu pot fi obţinute atâta vreme cât, de exemplu, în România sportul este separat de şcoală, după actuala legislaţie. 

Există un articol în legea educaţiei fizice şi sportului, art. 15, paragraful 2, prin care studenţii au 20-25% scutire de la frecvenţa cursurilor. Atâta timp cât studenţii nu merg la şcoală şi nu au parte de educaţie informaţională poate că sunt nişte sportivi foarte buni, însă nu trebuie uitat că aceste lucruri sunt complementare. Dacă ne uităm în alte ţări, acest lucru este evident. Într-un top publicat de Forbes, top 500 CEO ai lumii, se spunea că peste jumătate din ei au făcut performanţă în sport. Şi de aceea, pe lângă modelele din sport, există şi oamenii din mediul privat de afaceri, care au construit businessuri de succes de la zero şi care au facut sport de performanţă. Un nume ar fi Radu Timiş, proprietarul Cris-Tim, care este absolvent al Institutului Naţional de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, iar din mediul bancar, Steven van Groningen, care a participat la Olimpiada din Los Angeles, şi care face sport şi în ziua de azi”, a punctat Socaciu cât de important este sportul pentru viitorul unui tânăr atunci când este susţinut de rezultate bune la învăţătură.

De ce este esenţial ca tinerii să fie preocupaţi şi implicaţi în fenomenul sportiv 

Un prim pas pe care Socaciu îl consideră important în demararea unui program la nivel de ţară ar include o analiză privind sportul, atât cel şcolar, cât şi universitar, cu efecte directe asupra sportului de masă şi celui de performanţă.

”Dacă vorbim de sportul universitar, acesta este 100% finanţat de stat prin cele 28 de cluburi sportive universitare şi prin activităţile federaţiei sportului şcolar şi universitar. Cu toate eforturile instituţiilor, fie ca este vorba de şcoala de antrenori, Institutul Naţional de Medicină, facultăţile de educaţie fizică şi sport, există în momentul de faţa o lipsă de resursă umană de specialitate care să implementeze o strategie, care să urmeze o lege, să aibă o viziune. În acelaşi timp, universităţile din România au istorie şi tradiţie, cu o vechime de 50, 70, 100 de ani. În plus, România are o lege a voluntariatului şi a internshipului care nu a fost valorificată într-un sistem al sportului şcolar şi universitar. Şi asta ar putea să se întâmple dacă universităţile ar avea o echipă reprezentativă şi ar putea să le ofere studenţilor un cadru ca să se desfăşoare. Adică cei de la IT să realizeze un site pentru echipă, cei de la jurnalism să facă interviuri cu studenţii echipei sau despre meciurile care se desfăşoară, deci este vorba de toate domeniile care ar putea fi intercalate. Lipsa de identitate, de imagine publică a universităţilor diminuează inclusiv atractivitatea faţă de acestea, pentru că lipseşte sentimentul de apartenenţă al studenţilor şi mândria că fac parte din comunitatea universităţii respective. Iar acest sentiment de apartenenţă al studenţilor poate să aibă un ecou permanent, în viitor. Pentru că ei pot să susţină universităţile din care au facut parte şi după terminarea studiilor”, enumeră preşedintele Student Sport modul în care dezvoltarea sportului universitar poate să creeze comunităţi de tineri implicaţi şi preocupaţi de fenomenul sportiv, după modelul de succes existent în ţări ca SUA sau Marea Britanie.

adrian socaciu

Adrian Socaciu, Preşedintele Asociaţiei Student Sport. FOTO

Nu în ultimul rând, Socaciu arată că deşi România este recunoscută în ultimii ani pentru experţii pe care îi formează în domeniul tehnologiei, tehnologia este absentă din sportul şcolar, universitar şi de perfomanţă. „Nu există în cadrul federaţiilor un sistem digitalizat care să arate câţi legitimaţi avem, cine cu cine joacă, să fie totul digitalizat şi integrat cu social media. Pentru că viitorul sportului este să fie mai aproape de spectatori, de plătitori, altfel nu ai cum să te dezvolţi. Şi ca să vezi câtă nevoie este de aşa ceva este suficient să ne uităm la cum sunt făcute paginile de Facebook ale echipelor profesioniste, până la site-urile federaţiilor sau ale cluburilor sportive, unde se observă o lipsă mare la acest capitol”, punctează acesta. 

„Ne-am obişnuit să scoatem în faţă medaliile şi mândria naţională, eventual o dată la 4 ani”

De asemenea, preşedintele Asociaţiei Student Sport este de părere că şi prestaţia slabă de până acum a României la prezentele Jocuri Olimpice este strâns legată de lipsa de interes faţă de sportul de masă, şcolar şi universitar.

”Cred că după aceste Jocuri Olimpice trebuie să fie un moment zero şi să avem o viziune privind sportul în România şi rolul educaţiei fizice şi sportului. Pentru că în România ne-am obişnuit să scoatem în faţă medaliile şi mândria naţioanală, eventual o dată la 4 ani. Dar ar trebui să ne intereseze în primul rând să avem un popor sănătos, iar medaliile vin de la sine, ca o urmare firească a unei activităţi sportive susţinute la nivel de ţară. Nu putem avea pretenţia unor salarii de sportivi profesionişti şi să ne atrenăm ca nişte amatori. În ultimii 26 de ani o astfel de viziune nu a existat şi cred că de aici porneşte întreaga problemă. În momentul în care Guvernul României, împreună cu experţii din societatea civilă, cu federaţiile sportive, cu Comitetul Olimpic Sportiv Român vor realiza o viziune, iar Guvernul îşi va asuma o politică privind sportul în Romania, abia atunci vor putea avea o strategie şi pe urmă o lege care sa implementeze această strategie. Altfel nu vom ajunge nicăieri. În primul rând cred că ar trebui să se investească în resursa umană, în tot ceea ce înseamnă management sportiv, cercetare, psihologie, antrenorat, tehnologie sportivă, pentru că de acolo cred că porneşte totul. Astăzi am rămas puţin în urmă faţă de celelalte state. Iar rezultatele de astăzi în sport sunt politicile sportului din anii ‘90, pentru că copiii care s-au născut în 1990 azi au 26 de ani, iar unii sunt participanţi la Olimpiadă”, a observat Socaciu felul în care starea actuală a sportului de performanţă din România se leagă în mod direct de lipsa de măsuri coerente şi constante în ceea ce priveşte sportul şi educaţia fizică la nivel de ţară.

Însă pentru ca această „revoluţie” să fie posibilă, este esenţial ca opinia publică să înţeleagă schimbarea incredibilă pe care sportul o poate face la nivel social.

O ţară de oameni care fac sport nu va fi doar mai sănătoasă, va avea şi mai puţină violenţă şi mai puţini infractori. Poate că ar trebui făcute studii care să reflecte avantajele pe care sportul le poate aduce în atât de multe direcţii esenţiale într-o ţară. Un copil care face mişcare, sport, va avea încredere că poate face ceea ce-şi propune, că poate găsi mereu soluţii, că nu va avea probleme de sănătate, pentru că sportul îi va insufla încredere în el. Iar încrederea este exact ceea ce are nevoie România în momentul de faţă. Dezvoltarea sportului şcoalar şi universitar sunt soluţii în această piramidă, pentru că astfel tinerii şi adulţii de mâine, indiferent de domeniile în care vor activa, vor înţelege care este valoarea practicării sportului şi va transmite mai departe acest lucru, conchide Socaciu.
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite