"Greşelile mele nu au scos România din luptă"

Unul dintre cele mai neplăcute momente din cariera fostului portar a fost partida Cehoslovacia - România, desfăşurată la Kosice, pe 2 iunie 1993, scor final 5-2. Timpul s-a scurs, dar acel meci

Unul dintre cele mai neplăcute momente din cariera fostului portar a fost partida Cehoslovacia - România, desfăşurată la Kosice, pe 2 iunie 1993, scor final 5-2. Timpul s-a scurs, dar acel meci nu poate fi uitat. Dubovski i-a marcat trei din cele cinci goluri, iar mijlocaşul ceh, puţină lume ştie, a decedat în 2001 într-un accident stupid: a căzut într-o prăpastie! Acea confruntare a rămas pentru Lung ca un coşmar, care-l va urmări tot timpul.

"Recunosc că am greşit în acel meci, mai ales că şi vârsta îşi spunea cuvântul, aveam 36 de ani, iar, de la un moment încolo, nimeni nu te mai iartă pentru erorile făcute. Mi-a părut rău că, după acea partidă, Cornel Dinu, care era selecţioner, a fost schimbat, dar trebuie să ne amintim că ne-am calificat la Campionatul Mondial, deci greşelile mele nu au scos România din luptă.

Portarii sunt mai stresaţi decât restul fotbaliştilor, aşa că este foarte important echilibrul psihic. Din păcate, de multe ori portarii rămân în memoria oamenilor pentru greşelile lor, nu pentru meciurile lor mari", observă Silviu Lung, autorul unui meci senzaţional în 1983, la Florenţa, când a apărat fenomenal în faţa campioanei mondiale, Italia.

A fost ajutat de Pişti Covaci

Încă de pe vremea când promova din Divizia C în B cu Victoria Carei, tânărul sătmărean de 17 ani Silviu Lung a visat la marea performanţă, iar primul pas spre îndeplinirea planurilor sale l-a însemnat transferul la Universitatea Craiova, un an mai târziu. "La 18 ani jucam deja în cupele europene, dar am greşit la unele faze. Eram foarte tânăr şi aveam nevoie de cineva care să mă sfătuiască şi să trec de momentele grele care mă derutau. La 20 de ani am ajuns pe mâna lui Pişti Covaci, un senior al fotbalului românesc, care avea o mentalitate aparte şi care m-a învăţat multe", îşi aminteşte fostul portar al Craiovei Maxima.

A urmat o altă perioadă dificilă pentru ardeleanul naturalizat în Oltenia când, după partida de la Craiova, dintre România şi Spania (2-2), medicii au descoperit că portarul suferă de hepatită. "Am trecut printr-o perioadă neagră şi îmi pierdusem încrederea în mine. După ce m-am însănătoşit însă, am apărat bine în partidele din Cupa UEFA ale Craiovei cu Fiorentina şi Bordeaux, iar nea Mircea Lucescu m-a convocat la echipa naţională, unde am rămas pentru mult timp", rememorează cu plăcere Silviu Lung.

El explică de ce Ştiinţa a reuşit la începutul anilor '80 să ajungă până în semifinala UEFA: "Eram un grup valoros, nu doar fotbalistic, ci şi uman. Jucam deja de şase ani împreună şi, chiar dacă nu ne aşteptam să ajungem atât de departe, rezultatele pozitive au fost normale".

A ratat finala Cupei UEFA

Dar eşecul în faţa Benficăi Lisabona a reprezentat şi pentru fostul goalkeeper, ca pentru toţi componenţii Craiovei Maxima, o dezamăgire imposibil de uitat: "Descalificarea în semifinala Cupei UEFA a fost cu atât mai frustrantă, cu cât nu am pierdut în faţa portughezilor: am făcut 0-0 la Lisabona şi 1-1 la Craiova. Mai mult, am ratat o şansă enormă de a câştiga Cupa, pentru că, dacă am fi trecut de Benfica, am fi jucat finala cu Anderlecht în dublă manşă. Primul meci ar fi fost în Belgia, aşa că partida decisivă ar fi avut loc la Craiova, am fi luptat pe teren propriu cu trofeul pe masă", explică Silviu Lung, redând ceva din decepţia de atunci.

Transferul la Steaua, o mişcare inspirată

Deşi marea dragoste a fostului internaţional rămâne Universitatea Craiova, în 1988, după 15 ani petrecuţi în Bănie, a ales să joace pentru rivala Steaua. "La Craiova se construia o nouă echipă, iar Valentin Ceauşescu mi-a promis că după un an voi putea pleca în străinătate. Pe deasupra, Steaua evolua în Cupa Campionilor şi am ajuns până în finala competiţiei, unde am întâlnit, la Barcelona, pe marea AC Milan. Italienii aveau o echipă imposibil de bătut, făceau un presing sufocant, iar noi am nimerit o zi extrem de proastă. Dincolo de alte nume mari, e suficient să amintim tripleta olandeză Gullit, Van Basten (care antrenează naţionala Olandei) şi Rijkaard (antrenor la FC Barcelona)", explică Lung conjunctura acelui 0-4 din 1989.

Egalul cu campioana mondială, vârful carierei

Pe 5 decembrie 1982, la Florenţa, naţionala României întâlnea Italia, campioana mondială. "Nimeni nu ne-a dat vreo şansă în acel meci, dar Mircea Lucescu a pregătit impecabil partida. Ştiam absolut totul despre italieni, nea Mircea ne-a dat fişe individuale despre fiecare dintre jucătorii lor. Faptul că adversarii noştri erau campionii mondiali en titre nu a făcut decât să ne motiveze. Îmi amintesc ce spunea Balaci despre unul dintre cei mai importanţi jucători ai lor: <> , aşa spunea Ilie, dar el era un mare jucător, iar în acel meci a strălucit, pe când Gentile a fost şters. Şi eu am jucat bine, aşa se explică de ce am terminat atunci 0-0 cu campionii mondiali", se mândreşte Lung.

Doi băieţi, amândoi portari

Fostul goalkeeper al Craiovei are doi băieţi, Tibi şi Silviu junior, care l-au urmat în fotbal şi au ales să joace pe acelaşi post, ca şi el. "Este destul de greu să fii tată de fotbalist, mai ales când tu ai fost un nume. Toată lumea l-a comparat pe Tiberiu cu mine şi, de câte ori greşea, era atacat foarte dur. Acum joacă în Cipru şi se simte foarte bine. Îmi amintesc că el a vrut, după ce a terminat liceul, să dea la Litere, dar eu i-am spus să continue în fotbal, că are viitor. Acum regret că nu l-am lăsat să continue cu şcoala", recunoaşte Lung.

Este destul de greu să fii tată de fotbalist, mai ales când tu ai fost un nume
Silviu Lung