Gica Popescu, o cariera frumoasa cu un sfarsit urat

* Cel mai titrat fotbalist roman din toate timpurile are in palmares, printre altele, Cupa Cupelor, cu Barcelona, Cupa UEFA si Supercupa Europei, cu Galatasaray, doua titluri de campion al Olandei si trei titluri de campion al Turciei * "Gica Popescu este ca un agent de circulatie intr-o intersectie: da din maini, dar nimeni nu-l asculta", a scris in 2003 presa germana despre fostul international roman care, la putin timp, s-a retras de la nati

In vara lui '88, intr-o perioada in care fotbalul romanesc era dominat de cele doua echipe departamentale, Steaua si Dinamo, Oltenia tragea cu dintii de cel mai bun fotbalist aparut in acea parte a tarii dupa Ilie Balaci. Gica Popescu, caci despre el este vorba, era la acea vreme unul dintre cei mai buni fundasi din tara si, cu el in echipa, Steaua se incorona, din nou, campioana a Romaniei. Fotbalistul oltean, imprumutat la Steaua pe perioada cat si-a satisfacut stagiul militar, nu a vrut sa mai ramana o secunda in plus in Ghencea si cu un tupeu caracteristic varstei a fugit din cantonament. Cautat de toata armata jucatorul de 21 de ani nu s-a lasat convins sa mai joace pentru Steaua si, pentru a evita un scandal care putea sa iasa urat, stelistii renunta, in cele din urma, la "Baci". Din pacate pentru fanaticii suporteri olteni Gica Popescu a mai stat in Banie doar doi ani si in vara lui '90, dupa turneul final al CM din Italia, s-a transferat in Olanda, la PSV Eindhoven, unul dintre cluburile puternice ale Europei. Aceea a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viata lui Popescu, presarata cu cateva succese, cele doua titluri de campion al Olandei, in 1991 si 1992, precum si Supercupa Olandei, in '92, dar in '94, intr-un moment in care nu-si mai gasea locul la PSV, internationalul roman s-a despartit de Olanda pentru a se transfera la Tottenham Hotspur, echipa engleza care astepta foarte mult de la el. Desi a crezut ca ii va fi usor in Anglia cu calitatile lui fizice, cunoscut fiind faptul ca in insula se punea foarte mult accent pe forta, Popescu nu reuseste un sezon foarte bun, dar in ciuda acestui fapt in vara lui '95 da lovitura. Romanul se transfera la FC Barcelona, cea mai mare echipa din cariera lui, si in cei doi ani petrecuti in Spania devine capitanul echipei si castiga doua trofee: Cupa Cupelor si Supercupa Spaniei. Transferat in 1997 la Galatasaray, echipa care, pentru ca avea nevoie de un fundas de valoarea lui, a fost de acord sa-i plateasca romanului un salariu regesc, iar "Baciul" nu dezamageste. Impreuna cu Hagi, Popescu iese de trei ori campion al Turciei, castiga Cupa UEFA si, sub conducerea lui Mircea Lucescu, si Supercupa Europei. Acesta a fost, este clar pentru toata lumea, punctul culminant al carierei lui Gica Popescu, dar internationalul roman nu a simtit acest lucru si a fortat mana destinului. Plecat din Turcia, unde fusese tratat ca un imparat, Popescu ajunge in Italia, la US Lecce unde, fara sa rupa gura targului, nu sta decat un an. Italienii retrogradeaza in Serie B, nu-si mai permit sa-i plateasca salariul de aproape doua milioane de euro si il pun pe liber. Popescu negociaza, in Romania, revenirea la Universitatea Craiova, dar nu se intelege cu cei din conducerea clubului si da lovitura de gratie unei Oltenii care in urma cu 14 ani il aclama ca pe un idol: se transfera la Dinamo, probabil cea mai urata echipa de fotbal in Craiova. Hulit de suporterii olteni, care l-au declarat cel mai mare dusman al echipei craiovene, Popescu nu are viata usoara nici la Dinamo. Daca in primele meciuri fanii dinamovisti i-au mai iertat gafele pentru ca reprezenta un nume in fotbalul romanesc, Popescu a inceput sa fie injurat meci de meci pana cand a cedat. Huiduit de un intreg stadion, asa cum nu i se intamplase niciodata in cariera lui si cum, cu siguranta, nu i s-ar fi intamplat daca juca la Craiova, Popescu isi reziliaza contractul cu Dinamo si, foarte repede, se transfera in Germania, la Hannover '96. Aceasta a fost o noua mutare gresita a fotbalistului care se incapatana sa mai joace fotbal desi era evident ca nu mai poate. "Gica Popescu este ca un agent de circulatie intr-o intersectie: da din maini, dar nimeni nu-l asculta", scriau ziaristii germani exasperati de gafele internationalului roman care se apropia de sfarsitul carierei sale. Acesta a venit in vara lui 2003, dupa meciul cu Danemarca din preliminariile CE de fotbal din 2004. Apreciat ca unul dintre cei mai slabi jucatori in meciul pierdut la Bucuresti cu 2-5 si huiduit la fiecare atingere a balonului, Popescu isi ia inima in dinti si la doua zile distanta anunta, intr-o conferinta de presa, : "Ma retrag". La putin timp dupa ce a renuntat la nationala el a incheiat conturile si cu germanii de la Hannover '96 iar in aceasta seara, in Banie, acolo de unde a plecat sa cucereasca Europa, Gica Popescu isi va lua adio de la viata de fotbalist.