Ghanezul Dossey, un brasovean care iubeste sarmalutele

"Cand am venit prima oara la Brasov, colegii m-au invatat o injuratura pe post de salut. Noroc ca antrenorul si-a dat seama ca sunt victima unei farse"

La cei 32 de ani ai sai - pe care ii va implini in 24 noiembrie -, portarul lui FC Brasov, ghanezul Ibrahim Dossey, se mentine, de patru sezoane, in topul stranierilor din Divizia Nationala. A debarcat sub Tampa in vara lui 2000, adus de Petre Gavrila, care ii fusese antrenor in Ghana, si, dupa o luna de probe, a devenit rezerva lui Dorin Arcanu. In editia de campionat 2000-2001, a "prins" zece meciuri, dupa care a devenit titular "de drept", desi contracandidat pe post i-a fost o vreme Florin Prunea. Pana la venirea in Romania, a evoluat la "Hearth", echipa de prima liga din Ghana, aparand si buturile nationalei tarii sale pana in '96. Cand a ajuns la Brasov, nu stia, fireste, o boaba romaneste si, cum au mai patit-o si altii, noii colegi s-au grabit sa-i faca o farsa urata. "M-au invatat o injuratura scarboasa, mi-au zis ca asa trebuie sa-l salut pe antrenor. Si, cand am intrat prima data in vestiar, la antrenament, m-am dus la Gabi Stan - el era antrenor atunci - si i-am spus cele doua cuvinte, de-a ramas tablou. Noroc ca si-a dat imediat seama cum sta treaba, nu s-a suparat si mi-a explicat ce inseamna vorbele alea, pe care am jurat ca n-o sa le mai spun niciodata", isi aminteste Dossey. Intre timp, a ajuns s-o rupa binisor in romaneste, mai ales in ultimul an, de cand este insurat cu o dobrogeanca, Ioana, care, acum "fix doua luni si trei saptamani", i-a nascut si o fetita, Jennifer Stefania. Casatoria cu Ioana l-a ajutat sa treaca mai usor peste cele sase luni "grele" petrecute in Giulesti, unde, fiindca nu s-a prea putut acomoda, a jucat doar in sapte partide: "Nu cred ca am fost iesit din forma, dar ceva n-a mers bine, asta e clar. Cred ca cei de la Rapid n-au stiut sa aiba rabdare in privinta mea. Asa ca m-am intors la Brasov si eu zic ca am reusit sa le dovedesc la toti cei care ma considerau terminat, inclusiv ziaristilor care m-au luat peste picior, ca s-au inselat". Ar vrea sa ramana sub Tampa, "unde ma simt excelent", dar zice ca asta nu depinde de el, din vara ar trebui sa revina in Giulesti, "am contract cu Rapid inca pe doi ani, asa ca depinde de patronii si antrenorii celor doua cluburi unde o sa joc in continuare". "Oricum - adauga el - un lucru e sigur: ma simt roman, Romania e tara mea for ever, pentru totdeauna, si, dupa ce imi voi termina cariera, vreau sa devin antrenor aici". asta e insa "un proiect pentru mai tarziu", la care, deocamdata, nu se prea gandeste, convins ca "mai pot juca bine inca cel putin 3-4 ani". Deocamdata, da tot ce poate la antrenamente si in meciuri, iar tot timpul liber si-l petrece - familist convins - cu sotia si fetita. Cu care, cand mai prinde cate o invoire, se urca in tren - n-are masina, "cred ca sunt singurul fotbalist din Divizia A fara masina" - si o "taie" la Harsova, la "socru si soacra", care ii sunt "mai mult decat niste parinti" si nu uita niciodata sa-i puna pe masa mancarea favorita - "sarmale cu mamaliga".