Gabi Balint fost atacant Steaua: „Doar Bănel mai joacă pentru Steaua!“

Fosta glorie a Stelei spune că derby-urile de pe vremuri aveau mai multă savoare întrucât jucătorii îşi iubeau cluburile la care evoluau. Balint a încercat să vorbească mai puţin despre actualele echipe, preferând să povestească detalii din derby-urile de altădată.

Deşi este în relaţii reci cu Gigi Becali, Gabi Balint rămâne stelist. Fostul om de gol al roş-albaştrilor şi-a amintit intensitatea la care trăia fiecare derby cu rivala din Ştefan cel Mare. „Nu prea am mai vorbit despre fotbalul românesc, pentru că acum îl privesc din afară. Totuşi, când vine vorba de Steaua - Dinamo pot face o excepţie", a recunoscut „Găboajă".

„Adevărul":  Cum vedeţi derby-ul din finala Cupei?

Gabi Balint: Aceste meciuri reprezintă deliciul campionatului. Mă bucur să văd că interesul în jurul duelului a rămas acelaşi şi că s-au vândut toate biletele.

Totuşi, la meciul din acest retur, din Ghencea, n-au venit decât 12.000 de oameni...

Din păcate, aşa este. Dar trebuie să ţinem cont de forma proastă a Stelei, de conflictele de-acolo, schimbările de antrenori. Tot ce s-a întâmplat a îndepărtat lumea de la stadion. În plus, a mai dispărut şi spectacolul. Nivelul fotbalului românesc e în scădere, dar acum va fi altfel. E un trofeu pus în joc şi sunt sigur că fanii vor susţine echipa.

Cum erau aceste întâlniri pe vremuri?

Le aşteptam un sezon întreg. Ardeam de nerăbdare să joc în derby. Practic, era meciul care conta cel mai mult. Pe teren era o încrâncenare fantastică.

Vă mai amintiţi vreo întâmplare hazlie?

La unul dintre derby-uri, jucat în Ştefan cel Mare, ne‑a cam „ciupit" arbitrul. Ţin minte că la o fază în careu am fost faultat de Cornel Dinu în mod clar, iar arbitrul s-a făcut că nu vede. Atunci, din cauza nervilor foarte mari, am muşcat din gazon.

Aveaţi prime speciale?

Normal. Primeam bonusuri duble numai ca să batem Dinamo. Uneori ne mai făceau şi mici cadouri. Nu erau banii de-acum în fotbal, dar nici nu contau aşa mult pe-atunci. Noi eram crescuţi să jucăm cu sufletul pentru echipă. Poate suna învechit, dar chiar aşa era. Atât noi, cât şi cei de la Dinamo aveam o mândrie deosebită să jucăm pentru cluburile noastre. E o prostie să zici că Steaua şi Dinamo racolau fotbalişti. Toţi ne doream să ajungem la una dintre ele.

Acum nu mai e aşa?

Nu prea. Nu vedeţi?! Fotbaliştii vin, joacă un an sau doi, apoi pleacă şi ţin cu altă echipă. Majoritatea sunt mercenari. Şi aici nu vorbesc doar de străini, lor nu le poţi cere să ţină cu echipa respectivă, ci doar să-şi facă treaba. Păi, acum, în Ghencea parcă doar Nicoliţă mai joacă din inimă pentru culori, fără să se gândească la bani.

Ultima oară la Braşov, în 1989, Steaua a câştigat finala Cupei cu 1-0. Cum a fost acel meci?

Atunci nu am jucat prea mult, a marcat Hagi, într‑un meci pe care l‑am dominat clar. Mai mult pot să vorbesc despre cea din 1988, când ne‑am retras de pe teren. Şi acum cred că nu a fost ofsaid la golul meu, îmi amintesc perfect faza, cum mi-a pasat Hagi, totul. Tuşierul a ridicat fanionul după ce am marcat, probabil la presiunea băncii dinamoviste, care se afla în preajma lui. În acel moment, ni s-a făcut un semn să părăsim terenul, aşa că am ieşit...

V-a părut rău că nu a continuat partida?

Sigur că da. Chiar dacă fusese un meci echilibrat, ştiam că putem bate, dar aşa a fost atunci. Ţin minte că, după joc, aveam banchetul de sfârşit de an. Eram toţi abătuţi, iar apoi dintr-o dată, ne-au adus nouă trofeul. Bine, n-am putut să ne bucurăm de el cu adevărat niciodată. A fost cam cea mai tristă amintire a mea cu Dinamo. A, ba nu, mai e acel 0-3, din 1989. Aia a fost cea mai dureroasă înfrângere pentru mine. Ne-au dat o lecţie de fotbal.

Dar amintiri plăcute?

Ei, au fost multe. Păi i-am bătut de câteva ori pe „câini".  Eu am marcat chiar în returul acelui an, la 2-2, în Ştefan Cel Mare. Am mai punctat şi la o victorie cu 2-1, din campionatul anterior. Atunci cred că a fost cel mai frumos, pentru că d-abia intrasem în teren şi am reuşit să aduc victoria.

Cum se pregăteau meciurile pe-atunci?

Păi, imaginaţi-vă că stăteam în cantonament câte patru zile şi patru nopţi. Numai despre meci vorbeam. Eram concentraţi sută la sută pe derby, iar în vestiar ne impulsionam să învingem. 

Se poate vorbi despre o favorită la partida de azi?

Dinamo are un moral mai bun după ce în ultimul timp a cam învins Steaua peste tot. Acesta poate să fie un avantaj, dar şi Steaua pare în revenire de formă. La Cluj, echipa a jucat chiar bine contra CFR-ului. Olăroiu n-avea ce să schimbe prea mult în câteva zile, dar a adus un suflu nou.

Dinamo e peste Steaua la meciurile directe...

Cunosc acest aspect, dar asta a fost în funcţie de perioade. Normal, mai pierdeam, însă cred că atunci când tragi linie, trofeele sunt mai importante. Rivalitatea dintre cele două nu e sub nicio formă de neglijat, dar satisfacţia unui titlu sau a unei cupe e uriaşă. Iar la acest capitol, Steaua stă mai bine.

Veţi asista la meci?

Din păcate, n-am cum. Trebuie să plec în Moldova, să pregătesc meciul cu Suedia, dar mă voi uita la televizor şi voi ţine pumnii Stelei.

În trecut, aţi avut nişte conflicte cu patronul din Ghencea, Gigi Becali. Aţi accepta să lucraţi la Steaua pe viitor?

Nu vreau să comentez incidentele din trecut. Asta e o întrebare la care răspunsul e evident. E ca şi cum aţi întreba dacă vreau să antrenez Real  Madrid. Oricine ar vrea să ajungă în Ghencea, dar eu mereu am fost adeptul paşilor mici. Fără salturi mari, că atunci rişti să pici în groapă.

Gavril Pele Balint

Născut: 3 ianuarie 1963, Sângeorz-Băi
Cariera ca fotbalist: Steaua Bucureşti, Real Burgos
În prima divizie: 265 meciuri / 69 goluri
Palmares: 5 titluri în Liga I, 4 Cupe ale României, Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei
Echipe antrenate: FC Bihor, Sportul, Şerif Tiraspol, Politehnica Timişoara, echipa naţională a Moldovei
Echipa naţională: 34 meciuri, 14 goluri

"Noi eram prieteni în afara gazonului, ne întâlneam la restaurante, n-aveam nicio problemă, dar când intram pe gazon ştiam că nu putem să menajăm pe nimeni."
Gavril Pele Balint
fost atacant Steaua