Cristian Ţopescu, o voce nemuritoare: Cum şi-a găsit vocaţia pentru meseria de comentator şi care a fost pasiunea sa numărul 1

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Reputatul jurnalist s-a stins, marţi, la 81 ani. „Weekend Adevărul“ prezintă povestea vieţii bărbatului care s-a născut pentru a fi comentator, cel mai mare din istoria României.

Dacă se spune că nu vom mai vedea un al doilea Hagi în fotbal sau o altă gimnastă de talia Nadiei, atunci această afirmaţie e valabilă şi în cazul lui Cristian Ţopescu, în ceea ce priveşte comentariul sportiv.

Pe lângă faptul că a avut privilegiul de a fi vocea unora dintre cele mai mari performanţe din istoria sportului românesc, de la nota 10 primită de Nadia la Jocurile Olimpice din 1976, până la fabulosul Mondial american, făcut de Generaţia de Aur în 1994, Cristian Ţopescu a fost şi un om bun, în adevăratul sens al cuvântului. Iar cea mai inspirată descriere în acest sens îi aparţine lui Cătălin Tolontan: „De la Cristian Ţopescu am învăţat că sportul înseamnă performanţă şi fair-play“. 

Cine a fost însă Cristian Ţopescu şi cum şi-a găsit vocaţia pentru meseria care l-a transformat în idolul milioanelor de români? „Weekend Adevărul“ prezintă povestea sa, spusă parţial de regretatul comentator, în diverse interviuri pe care le-a acordat în ultimii ani, în presa din România.

„Caii sunt, de multe ori, mai prietenoşi decât oamenii“

Născut la 26 martie 1937, Cristian George Ţopescu a moştenit dragostea pentru sport de la tatăl său, Felix Ţopescu, membru al echipei hipice a României, participantă la Olimpiada de la Berlin din 1936. 

„Tatăl meu a practicat sportul hipic de performanţă, a participat la Jocurile Olimpice, a câştigat premii internaţionale. Normal, din fragedă copilărie, m-a molipsit. Cum sunt toţi taţii care vor ca fiii să le urmeze tradiţia. Aşa că m-am împrietenit cu aceste animale care, de multe ori, sunt mai bune, mai generoase, mai prietenoase decât mulţi oameni. M-a urcat în şaua unui cal la 7 ani. Am început să particip la concursurile de juniori la 13 ani şi, la maturitate, am câştigat două titluri de campion naţional. Evident, neridicându-mă la valoarea internaţională a tatălui meu. Aveam 25 de ani“, a rememorat fostul comentator pentru „Weekend Adevărul“ în 2012.

„Mă jucam de-a crainicul străzii“

Trecerea lui Cristian Ţopescu de la statutul de sportiv de performanţă la comentator al evenimentelor sportive, a avut legătură tot cu hipismul. Rădăcinile acestei treceri au fost însă în copilăria reputatului jurnalist, după cum a povestit chiar el, în cadrul aceluiaşi interviu. „Obişnuinţa mea cu microfonul se trage din casă: stăteam la geam, luam una dintre cupele tatălui meu şi ziceam că e microfon. Mă uitam pe geam şi descriam ce vedeam pe stradă: trecători, tramvaie, maşini. Mă jucam de-a crainicul străzii. Nu pot să spun că lucrul ăsta a fost hotărâtor, dar, oricum, m-a învăţat să vorbesc liber, adică să descriu ceea ce văd“, şi-a amintit Ţopescu.

Acesta a început cariera în care a devenit o legendă la radio: „La concursurile hipice, în probele în care nu concuram, mă duceam la microfonul arenei - unde e acum cadavrul acela de beton care se numeşte Casa Radio - unde povesteam, informam publicul despre cai, despre călăreţi, fel de fel de amănunte. Mai spuneam şi câte-o glumă. Era o arenă superbă, cu 3.000 de locuri, cu nocturnă. Un cetăţean care lucra la radio, Corneliu Armaşu, m-a auzit vorbind pe arena hipică şi m-a întrebat dacă nu vreau să fac un reportaj pentru Radio Bucureşti. „Da, fac!" Mi-a adus un magnetofon imens, se numea Nagra, ceva greu, m-am aşezat în fund, în colţul arenei, în timpul unei probe, şi am făcut reportajul pentru radio. A plăcut, aşa că am fost întrebat dacă mă mai pricep şi la alte sporturi. Coincidenţă: în perioada aia, eram student la Institutul de Cultură Fizică (n.r. - în prezent ANEFS) şi eram obligat să învăţ toate regulamentele sporturilor şi, evident, vocabularul lor. „Da, mă pricep", am spus şi am început să comentez şi pentru radio“.

1983 e anul în care Ţopescu a fost suspendat de Elena Ceauşescu, deoarece a spus la microfonul TVR că ar fi bine ca unii fotbalişti să fie transferaţi afară.

Sfatul tatălui: „Rămâi în Armată!“

Ca sportiv, Cristian Ţopescu a fost legitimat la Steaua, acolo unde era şi ofiţer. După ce şi-a început cariera de comentator la radio, tânărul jurnalist a ajuns, ulterior, şi colaborator al TVR în 1965. A fost pasul care a cântărit decisiv în cariera lui Ţopescu. „La TVR, şeful de atunci, Octavian Paler, şi Tudor Vornicu, care tocmai venise din Franţa, m-au întrebat: <<Nu vrei să lucrezi la televiziune?>>. Fiind ofiţer, tatăl meu, care şi el a fost ofiţer, când a venit această propunere, m-a sfătuit: <<Nu te duce la Televiziune, că acolo se schimbă şefii şi odată vine unul care nu te place şi te dă afară! Rămâi în armată, instituţie serioasă, avansezi în grad uşor, cu timpul>>. Am urmat sfatul tatălui meu şi am spus: <<Domnilor, vin, dar eu din armată nu plec!>>. Lucram la TVR, dar mă plătea armata“, a explicat cel care avea să relateze de la faţa locului de la 13 ediţii ale Jocurilor Olimpice.

„Fair play o fi fost pe vremea dumitale“

Cât timp a trăit, Cristian Ţopescu a vorbit, aproape obsesiv, despre noţiunea fair play în sport. Când îi vorbeşti cuiva astăzi despre fair play îţi zâmbeşte, se uită la tine: <<Asta o fi fost pe vremea dumitale>>. Spre exemplu, cicliştii se dopează pentru că sunt premiile foarte mari. Din punctul meu de vedere, lupta cu dopingul e pierdută, din cauza ispitei financiare. Sunt atât de mari premiile, sportul a devenit un business, astfel că marii sportivi nu rezistă la această ispită. Eu am o idee total utopică: revenirea la sportul amator. Când a apărut în sport, banul a avut un efect pozitiv: a motivat. Dar a avut şi multe efecte negative, dintre care dopingul e cel mai dăunător. Întoarcerea la sportul amator ar însemna însă dispariţia banilor şi reapariţia sportului de plăcere“, era de părere marele comentator.

Am tot primit din partea multora întrebarea: „Care este cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor?". Domn'le, au fost trei. În trei perioade diferite. Când fotbalul se juca într-un anume fel: Dobrin, Balaci şi Hagi. Nu poţi să-i compari.   Înaintea unor comentarii ale echipei naţionale de fotbal eu îmi pregăteam încheierea comentariului în cele două variante: dacă echipa noastră câştigă, dacă echipa noastră pierde. Nu poţi să fii spontan dacă nu eşti bine pregătit, nu îţi vin ideile să le scoţi din mânecă la momentul ăla.

Are un CV stelar

*Cristian Ţopescu a condus redacţia de Sport la TVR, între 1992 şi 1997, ajungând, ulterior, director adjunct al TVR în perioada 1997-1999.

*A ocupat funcţia de director al cotidianului Prosport (2003-2007), fiind, în această perioadă, şi vicepreşedinte al Fundaţiei ProSport, ProFamilie, ProEducaţie. 

*A fost reporter sportiv la Radio Europa FM

*Director de relaţii publice, imagine şi mass-media la Fotbal Club Steaua

*Comentator la canalul Eurosport

*Senior editor la Radio Sport Total şi la Adevărul, acolo unde coordonat suplimentul Adevărul Sport.

*Dincolo de mii de transmisii pe care le-a avut de la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale şi Europene, reputatul jurnalist a publicat şi numeroase articole în presa sportivă şi a scris şi volumele „Steaua, performanţă şi prestigiu“ (1988), în colaborare cu Octavian Vintilă, şi „Fair play“ (2003). Biografia lui Cristian Ţopescu a apărut în 2002, cartea fiind întitulată „Cristian Ţopescu — Evenimente, succese, sancţiuni la microfonul TV“, scrisă de Alexandru Răducanu.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite