Când România scria istorie la Cupa Mondială. Franța 1938, ultimul turneu înainte de război

În anul 1938, în Franța, România bifa cea de-a treia prezență consecutivă la tot atâtea ediții a Campionatului Mondial, o performanță rară. România era deja o prezență constantă și totodată o echipă capabilă de un fotbal spectaculos, devenind periculoasă și pentru adversari galonați.  

Debutul meciului Cuba-România la Mondialul din 1938. FOTO: Facebook

Era vara anului 1936. Trecuseră deja doi ani de la organizarea celei de-a doua ediții a Campionatului Mondial de Fotbal, iar Jules Rimet, președintele FIFA, a sunat din nou adunarea. Se punea la cale organizarea celei de-a treia ediții. În cei șase ani trecuți de la organizarea Primului Campionat Mondial din istorie, cel din Uruguay, fotbalul evoluase în mod spectaculos, la fel și interesul publicului pentru meciurile internaționale. La Mondialul lui Mussolini din Italia anului 1934, stadioanele au fost pline de suporteri veniți din toate țările participante și nu numai. La întâlnirea FIFA din august 1936 s-a decis ca următoarea gazdă a Mondialului să fie Franța, iar turneul final avea să se desfășoare între 4 și 19 iunie 1938. România se afla și ea pe lista echipelor calificate la Mondial. A treia calificare consecutivă la un turneu final. Așa cum vom vedea, Campionatul Mondial din 1938 a lăsat un gust amar suporterilor români, dar și „tricolorilor“.

Ultimul Mondial de dinaintea măcelului

Campionatul Mondial de Fotbal din Franța 1938 a fost ultima competiție fotbalistică majoră înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, unul dintre cele mai devastatoare conflicte din istoria omenirii. O parte dintre jucătorii care vor evolua la acest Mondial, după numai un an, vor ajunge inamici pe câmpul de luptă, încercând să se ucidă unul pe celălalt. Alții nu vor mai avea niciodată ocazia să joace fotbal. Stadioanele din Europa vor dispărea distruse de bombardamentele ucigătoare ale războiului. A fost practic un turneu final desfășurat într-o Europă aflată pe un butoi de pulbere, măcinată de ideologii și dorințe revanșarde.

Campionatul Mondial din 1938 a fost ultimul desfășurat înainte de război. FOTO: Wikipedia

Franța a fost aleasă drept gazdă a competiție în defavoarea Argentinei și Germaniei. Imediat după comunicarea țării-gazdă, argentinienii protestează. Aceștia credeau că organizarea Mondialului se va face alternativ, adică o ediție în Europa, iar următoarea în Americi. S-a iscat un scandal de pomină, europenii fiind acuzați că monopolizează competiția, iar drept urmare Argentina și Uruguay (rămase cu supărarea încă din 1930) refuză să participe. Și de această dată factorii politici își vor spune cuvântul și vor crea probleme: cu doar patru luni înainte de organizarea campionatului, Austria este anexată de Germania nazistă. În loc de 16 participanți, în formatul deja stabilit, au mai rămas doar 15. Au fost invitați imediat englezii, dar inventatorii fotbalului au spus pas și de această dată. La rândul lor, spaniolii, invitați şi ei, nu au putut trimite echipa, fiindcă țara era răvășită de război civil. O parte dintre fotbaliști erau în tranșee cu pușca-n mână. Așa că au rămas cu o echipă mai puțin. Echipele calificate la Mondial au fost 12 țări europene (Belgia, Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Norvegia, Olanda, Polonia, România, Suedia şi Ungaria), două americane (Brazilia și Cuba), dar și una asiatică (Indiile de Est – Indonezia de astăzi).

România a întâlnit Cuba în faza eliminatorie. FOTO: Wikipedia

Ca noutăți, Mondialul din Franța 1938 fost primul la care atât țara-gazdă, cât și deținătoarea trofeului s-au calificat automat. Competiția s-a desfășurat în sistem eliminatoriu, exact ca ediția din 1934, adică fără grupe, meciuri eliminatorii și calificări direct în optimi. Meciurile s-au desfăşurat pe zece stadioane modernizate din nouă oraşe, inclusiv faimoasele Stade Vélodrome din Marseille și  Parc des Princes din Paris.

Cadou de la egipteni

România urma să desfășoare meciul de calificare, fiind repartizată în grupa a patra preliminară. Singurul nostru adversar era naționala Egiptului. Africanii nu s-au mai prezentat și s-au retras din competiție. Așa că, România părea să înceapă cu un noroc chior campania de la Mondial. Lotul României care a făcut deplasarea în Franța era compus din: portari Dumitru Pavlovici, Mircea David şi Robert Sadowsky, fundaşi: Iacob Felecan, Lazăr Sfera, Rudolf Bürger şi Vasile Chiroiu, mijlocaşi: Andrei Bărbulescu, Gheorghe Răşinaru, Ladislau Raffinski şi Vintilă Cossini, atacanţi: Coloman Braun Bogdan, Ioachim Moldoveanu, Ionică Bogdan, Iuliu Baratky, Iuliu Bodola, Iuliu Prassler, Joszef Nagy, Nicolae Kovacs, Silviu Bindea şi Ştefan Dobay.

De remarcat două aspecte importante. „Calul“ Dobay era prezent în echipă și era principala „gură de tun“ a României. Și al doilea, numărul jucătorilor cu origini românești crescuse mult în lotul de 21 al Naționalei, semn că fotbalul devenea tot mai popular în rândul românilor. Primul adversar al României la Mondial era Cuba. Echipa americană se afla la prima participare la un turneu final, în timp ce „tricolorii“ erau deja veterani ai competiției. Așa că o calificare în optimi părea asigurată.

Contraperformanță, dar cu spectacol

Așa cum au pățit peruanii cu românii la prima ediție din 1930, așa aveau să pătimească și „tricolorii“ cu jucătorii din Cuba. Meciul se joacă pe data de 5 iunie 1938, pe Stade Chapou, Toulouse, cu 6.000 spectatori în tribună. Ne-a arbitrat un italian, Giuseppe Scarpi. Meciul se dovedește foarte dificil. Cubanezii sunt jucători puternici, rapizi, tehnici. România scoate un egal spectaculos, 3 la 3. Pentru Națională au marcat Bindea, Baratky şi, evident, Dobay. În 1938 nu exista însă niciun criteriu pentru departajare – nici reprize de prelungiri, nici lovituri de la 11 metri. Așa că meciul s-a rejucat patru zile mai târziu: pe 9 iunie, tot la Toulouse.

Meci pe viață și pe moarte la Mondialul din 1938. FOTO: Wikipedia

Alexandru Săvulescu se apucă și schimbă radical garnitura de start din primul meci, crezând că în felul acesta va găsi cheia porții cubaneze. Dobay face din nou spectacol. Scapă singur către poartă și deschide lejer scorul. După pauză, însă, cubanezii își revin, se mobilizează și marchează de două ori în numai șase minute. Scorul final 2 la 1 pentru Cuba. România pleca acasă. Era prima contraperformanță a Naționalei, mai ales că înfrângerea a venit în fața unei naționale care se calificase prima dată. Până în 1970, România nu avea să se mai califice la un turneu final. În parte a fost vina războiului, în parte, schimbările politice care surveniseră în România.

În cele din urmă, la Mondialul din Franța 1938, Italia a reușit să câștige din nou campionatul. A învins-o pe Ungaria, cu 4 la 2, în finală. Era prima echipă națională care reușea să-și apere titlul cucerit anterior.