Bănățeanul Abraham Klein a fost arbitru asistent la finala CM de fotbal din 1982
0Înaintea lui Istvan Kovacs, arbitrajul românesc a fost reprezentat la Mondiale de Nicolae Rainea, Ioan Igna, Andrei Rădulescu și Nicolae Grigorescu. Tot acolo a oficiat și un arbitru israelian născut la Timișoara.

România a avut în decursul timpului arbitri valoroși de fotbal. Iar ultimul cavaler al fluierului care a oficiat la nivelul cel mai înalt este Istvan Kovacs (41 de ani). Folosit doar din postura de arbitru de rezervă la turneul final din Qatar, acum patru ani, acesta a condus duminica trecută primul său meci la cea mai importantă competiție a sportului cu balonul rotund. Și n-a fost orice meci, ci acela cu numărul 1.000 din istoria întrecerii!
Delegat la partida Tunisia – Japonia (0-4), contând pentru Grupa F, Kovacs i-a avut alături pe asistenții Mihai Marica şi Ferencz Tunyogi. Toți au purtat tricouri personalizate. Cu dungi aurii pe mâneci, având imaginea stilizată a trofeului acordat la CM, precum și cifra 1.000, acestea au fost înmânate românilor în prezenţa celorlalți arbitri din Team One. Director al subdiviziei de arbitraj a FIFA şi preşedinte al Comisiei de Arbitri FIFA, Pierluigi Collina a declarat că această desemnare a arbitrului român s-a bazat pe criterii de competență: „L-am ales pe arbitrul care, în opinia noastră, este cel mai potrivit pentru a conduce acest meci. Pentru el, aceasta reprezintă o onoare suplimentară deosebită. A arbitra un meci de Cupă Mondială este întotdeauna un privilegiu imens, este o mare onoare”.

Istvan Kovacs este considerat drept unul dintre cei mai buni cavaleri ai fluierului din Europa. El a făcut parte din lotul de arbitri selectaţi pentru Cupa Mondială din Qatar, în 2022, unde a îndeplinit funcţia de al patrulea arbitru la opt meciuri. La nivel internațional, a arbitrat finala Europa Conference League din 2022 (AS Roma – Feyenoord 1-0), finala Europa League din 2024 (Atalanta Bergamo – Bayer Leverkusen) și finala Ligii Campionilor din 2025 (PSG – Inter Milano 5-0).
Rainea și Igna, în secolul trecut
Alți doi arbitri români au condus meciuri la turneele finale ale CM de fotbal în secolul trecut. Născut la Brăila, în 19 noiembrie 1933, stabilit la Bârlad, a început să arbitreze în 1964, iar după trei ani a debutat pe plan internațional. Printre meciurile importante la care a oficial s-au numărat finala retur al Cupei UEFA 1977/1978 (Eindhoven – Bastia 3-0) și finala Cupei Campionilor 1982/1983 (SV Hamburg – Juventus 1-0). Pe lângă prezența la Euro 1980, Rainea a oficiat, la centru și la margine, în șase meciuri la trei ediții ale Campionatului Mondial de Fotbal: Italia - Argentina 1-1, Brazilia - Zair 3-0, RF Germania - Suedia 4-2 (1974), Brazilia - Peru 3-0, Scoția - Iran 1-1 (1978) și Scoția - URSS 2-2 (1982). Oficialul s-a retras în 1984 și a murit în 2015.

Seria prezențelor românești în arbitrajul meciurilor la CM de fotbal a fost continuată de Ioan Igna. Născut în 4 iunie 1940, la Arad, acesta a debutat pe plan internațional în 1976. După ce a oficiat la CM sub 20 de ani, în 1981, și la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în 1984, a condus la centru două meciuri la Campionatul Mondial din Mexic 1986: Danemarca – Scoția 1-0, în faza grupelor, Franța - Brazilia 1-1, 4-3 după loviturile de departajare, în sferturile de finală, ultimul meci fiind socotit ca unul dintre cele mai spectaculoase din istoria turneelor finale.

De asemenea, la CM de fotbal din 1970 a arbitrat și bucureșteanul Andrei Rădulescu (1925-1992). Iar ultimul arbitru român care a ajuns la CM de fotbal, înaintea lui Istvan Kovacs, a fost Nicolae Grigorescu, care a oficiat ca arbitru asistent la ediția Franța 1998.
Abraham Klein, un arbitru de top
Un arbitru și mai cunoscut în lume care s-a născut pe teritoriul țării noastre a fost israelianul Abraham (sau Avraham) Klein. Acesta a văzut lumina zilei la Timișoara, în 29 martie 1934, într-o familie de evrei vorbitori de limbă maghiară. Tatăl său, Vilmos Klein, originar din Budapesta, jucase fotbal în echipa de rezervă a clubului MTK Budapesta. Mama, de meserie croitoreasă, era originară din Transilvania.
Abraham a avut o copilărie dificilă, pe strada Preyer din cartierul Iosefin, locuind în două camere împreună cu mama și părinții acesteia, precum și cu cinci surori ale ei. La 13 ani, alături de alți 500 copii evrei din România, a ajuns la Apeldoorn, în Olanda. După un an, în octombrie 1948, a emigrat în Israel, statul evreiesc de curând proclamat.
Scund (avea 1,55 m), Avraham n-a izbutit să impresioneze atunci când s-a apucat de fotbal. Întâmplarea a făcut ca, în timpul serviciului militar, să treacă pe la un croitor pe nume Jonas pentru a-și comanda o pereche de pantaloni. Cum acesta arbitra un meci de fotbal, l-a invitat pe Klein să-l însoțească. La un moment dat, Jonas a suferit o entorsă, iar Klein a trebuit să-l înlocuiască. Astfel s-a produs pătrunderea sa în arbitraj.

După ce a debutat pe plan internațional, în 1965, la Roma, la meciul Italia - Polonia 6-1 din preliminarele Campionatului Mondial, Abraham Klein a urcat treaptă cu treaptă, ajungând să fie apreciat pentru modul în care oficia. În 1968, a condus partida Spania – Brazilia 1-0 din cadrul turneului olimpic de la Mexico City, iar apoi și meciul pentru medalia de bronz, Japonia – Mexic 2-0. Ulterior a oficiat ca arbitru la meciuri ale turneelor finale ale Campionatului Mondial, fiind de amintit confruntările Brazilia - Anglia 1-0, Brazilia - Cehoslovacia 4-1 (1970), Argentina - Italia 0-1, RF Germania - Austria 2-3, Brazilia - Italia 2-1 (1978) și Italia - Brazilia 3-2 (1982). Mai mult decât atât, a fost și asistent de margine la finala CM 1982, Italia – RF Germania 3-1. De asemenea, a condus finala Cupei Independenței Braziliei, în 1972 (Brazilia – Portugalia 1-0), și Cupa Intercontinentală 1980 (Nacional – Nottingham Forest 1-0).
Franța a câștigat clar cu Irak, meciul a fost perturbat de o furtună violentă
În 1984, a primit International Referee Special Award of FIFA, iar doi ani după aceea și-a făcut retragerea din arbitraj. În iunie 2023, Avraham Klein a revenit la Timișoara. Și n-a făcut-o singur, ci alături de 14 membri ai familiei sale, copii și nepoți. „Am vrut să le arăt casa în care am locuit, de pe strada Prayer din Iosefin, școala în care am învățat și unde l-am avut învățător pe Ernst Neumann, sinagoga unde mergeam când eram copil. Mă leagă amintiri de Timișoara. Îmi amintesc că m-au aruncat în Bega și mi-au spus că, dacă vreau să trăiesc, atunci ieși... Așa am învățat să înot. Mă bucur că am fost invitat la universitate. Au fost oameni foarte interesanți, printre ei Emerich Dembroschi și fostul arbitru Ioan Igna. Dacă se întâlnesc doi arbitri care au fost la campionate mondiale, mereu au ceva de povestit”, a declarat atunci pentru „Adevărul” fostul arbitru.























































