Video Incredibilele aventuri ale adevăratului Indiana Jones. Cine a fost sursa de inspirație pentru celebrul personaj FOTO VIDEO
0Noul film „Indiana Jones and the Dial of Destiny“ îl readuce în prim-plan pe celebrul aventurier Dr. Henry Walton.
Chiar dacă George Lucas și Steven Spielberg, creatorii celebrei serii de filme, spun că Indiana Jones e un personaj fictiv, Dr. Henry Walton (interpretat magistral de Harrison Ford) - aventurierul, exploratorul, profesorul, arheologul - se bazează pe o persoană reală: naturalistul și paleontologul Roy Chapman Andrews, scrie Vanity Fair.
Fostul director al Muzeului American de Istorie Naturală, Andrews a fost un explorator, naturalist și paleontolog de renume mondial, autor a 22 de cărți, lider al unor expediții în Tibet, China și Mongolia. Personalitate a epocii sale, el a apărut și pe coperta revistei „Time“, în 1923.
Odată cu lansarea în cinematografe, pe 30 iunie, a celui de-al cincilea film din serie, „Indiana Jones and the Dial of Destiny“, Vanity Fair a scris povestea lui Roy Chapman Andrews, considerat adevăratul Indiana Jones.
Cine a fost Indiana Jones din viața reală
Născut în Beloit, Wisconsin, în 1884, Andrews era un elev curios. Trăgea impecabil cu pușca (un cadou primit de la tatăl său, la vârsta de nouă ani), împăia animalele împușcate și apoi le vindea. Cu banii strânși a reușit să-și plătească taxele pentru colegiu. Surprinzător, nu și-a ales ca specializare biologia sau altă știință, ci engleza, care, în cele din urmă, i-a fost foarte folositoare. A devenit un scriitor desăvârșit, care putea convinge pe oricine de orice și care putea ieși din orice situație complicată.
În timpul studiilor la colegiu, Andrews și un prieten au plecat cu barca, pe un râu. Barca s-a răsturnat, în timp ce prietenul său încerca să recupereze o vâslă pierdută. Cei doi au înotat către mal, printre sloiuri de gheață. În timp ce Andrews se îndrepta spre mal, l-a văzut pe prietenul său înecându-se. Traumatizat de această tragedie, Andrews a slăbit și și-a pierdut părul, dar, totodată, a căpătat o obsesie pentru siguranță. Planifica totul meticulos, orice călătorie, orice expediție, lua mereu în calcul riscurile și știa că orice aventură are un preț.
De la om de serviciu, la director al muzeului
Imediat după absolvirea colegiului, în 1906, Andrews s-a mutat la New York, hotărât să lucreze la Muzeul American de Istorie Naturală. Fără o diplomă în științe și fără experiență, l-a rugat directorul muzeului să-i ofere orice slujbă disponibilă. Astfel, primul său job a fost de om de serviciu la muzeu. Ulterior, a obținut un master la Universitatea Columbia, iar în următorii 30 de ani a urcat treptele ierarhiei și a devenit chiar directorul muzeului
În loc de salariu, Andrews i-a convins pe șefii săi să finanțeze primele sale expediții. Astfel, a reușit să fotografieze o balenă cenușie, o specie considerată dispărută, și să demonstreze că aceste mamifere încă trăiesc. Marea sa pasiune era mamalogia (o ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul mamiferelor – n.r.), iar cea de-a doua a fost paleontologia. Împreună cu soția sa, fotografa Yvette Borup, Andrews a plecat în expediții în Asia. În Mongolia a făcut cea mai mare descoperire a sa: oase de dinozaur fosilizate și ouă în cuiburi. Un schelet descoperit de el a fost numit Protoceratops andrewsi.
La fel Indiana Jones, Andrews avea o fobie: îi era foarte teamă de șerpi. Această fobie i s-a declanșat în timpul unei expediții în Mongolia. Noaptea, temperatura scădea, iar viperele aflate în zona unde campaseră intrau în corturi, căutând căldură. Andrews lovea șerpii cu orice obiect găsea la îndemână, în întuneric. Nu și-a revenit niciodată după această experiență terifiantă.
A scăpat de moarte de mai multe ori
La fel ca Indiana Jones, Andrews purta în expediții o pălărie cu boruri mari. Dar apărea și în smoking, la petrecerile elitei din New York, unde se întâlnea cu magnații vremii – Kellogg sau Rockefellers – pe care îi „fermeca“ cu aventurile sale, după care le cerea finanțări pentru următoarele expediții.
După propriile spuse, Andrews a scăpat de moarte de zece ori. A scăpat de înec, de atacul unei balene rănite, de șacali, de un piton, dar și de atacurile unor tâlhari. S-a împușcat accidental în picior, dar a supraviețuit și a trăit până la vârsta de 76 de ani.
Se încarcă comentariile...
