Indiana Jones și filmul Maestrului Ceylan, ambele cu aplauze furtunoase
0A fost mare înghesuială la Indiana Jones, cu bilet și badge și tot nu mai erau locuri. Până la urmă, de gura presei, ne-au lăsat să vedem la Grand Theatre Lumiere, „Indy și cadranul destinului”, care începe cu o scenă cu o bătaie și o urmărire pe un tren, în mare goană, ce pare o aluzie, tandră, la începuturile cinemaului și „Intrarea trenului în gară” (al Fratilor Lumiere), sau „Mecanicul de locomotivă” (The General) cu Buster Keaton, ori vreun James Bond.
În căutarea invenției de călătorit în timp, (care seamănă cu mult ulteriorul NFT și are formă de oplatki, napolitana de Karlovy Vary) a lui Arhimede, traversăm istoria și parțial geografia, într-o cursă contra cronometru cu un Nazist (excelent casting: danezul Mads Mikkelsen, care era încă de la Ceremonia de dechidere, în Sală, din respect pentru public și colegii de breaslă), care e convins că nu s-a pierdut Razboiul al II-lea mondial, ci că Hitler nu l-a câșigat!
În tabăra adversă, un profesor strălucit, dar care e exasperat și dezamăgit de blazarea studenților, și care iese la pensie și capătă în dar un... banal ceas . Pe lângă el e fina lui, Helena (ca personaj demostrând, dacă mai era nevioie, cât de util e să știi limbi străine, mai cu seamă cele rare), cam ahtiată după bani, și un puști, hoț de buzunare, foarte eficient în momentele decisive.
Harrison Ford e fermecător în continuare și octogenar, purtându-și mândru anii, fără trișerii penibile, iar pe ecran fedora, pălăria lui legendară, nelipsită și devenită un element cult, rămâne de invidiat. Și să nu uit : muzica lui John Williams dă dependență.
„Ierburile uscate” ale turcului Ceylan (care a fost cândva la Anonimul, în Deltă, și i-a plăcut) este cel mai poetic din toate create până acum, dar și extrem de complex, cu povestea de amor a unui profesor (obligat 4 ani să predea la țară, cum era și pe la noi cu stagiul, doar 3, ce-i drept), dar și cu acuzațiile unei adolescente, greu de demostrat dacă sunt reale sau nu. Dar calomniază, calomniază și tot va rămâne ceva. Un scenariu hipnotizant, care sper să nu lase Juriul indiferent.
Se încarcă comentariile...
