Leonardo da Vinci îşi dezvăluie secretele

Specialiştii Centrului pentru Cercetări şi Restaurare al Muzeului Franţei au reuşit să mai descopere câteva dintre secretele ascunse în picturile lui Leonardo da Vinci.

Oamenii de ştiinţă au analizat şapte dintre tablourile maestrului renascentist, aflate la muzeul Luvru, din Paris, concentrându-şi atenţia asupra modului în care pictorul a folosit tehnica straturilor succesive de culoare şi lac. Procedeul numit „sfumato" era cunoscut, dar cum studierea lui implica prelevarea unor mostre din tablouri, activitatea cercetătorilor a fost până acum strict limitată.

Prin tehnica non-invazivă a spectrografiei fluorescente cu raze X s-a descoperit că Leonardo da Vinci folosea până la 30 de straturi succesive de vopsea, a căror grosime totală nu depăşeşte 40 de microni, adică jumătate din grosimea unui fir de păr. Acesta este, de altfel, unul dintre factorii care conferă tablourilor sale aspectul unic, caracterizat prin adâncime şi umbre subtile.

Philippe Walter, conducătorul echipei de cercetători, a declarat că abia acum este posibilă studierea în detaliu a tehnicilor marelui maestru, care „încerca în permanenţă noi modalităţi de reflectare artistică a realităţii, folosind diferiţi pigmenţi, cum ar fi oxidul de mangan, pentru umbrele din portretul Mona Lisei, sau oxidul de cupru, în cazul altor tablouri". 

Sensibila aparatură folosită în acest proiect a fost pusă la punct în colaborare cu European Synchrotron Radiation Facility (ESRF) din Grenoble şi adusă la Luvru în timp ce muzeul era închis. Echipa de cercetători şi-a concentrat atenţia asupra portretelor, exemple ideale pentru tehnica „sfumato", caracteristică lui Leonardo da Vinci.

În articolul publicat în ediţia internaţională a revistei ştiinţifice „Angewandte Chemie", Walter susţine că echipa pe care o conduce speră să descopere în curând şi secretul misteriosului zâmbet al Mona Lisei. Tradiţia spune că celebrul portret o înfăţişează pe Lisa Gherardini, soţia negustorului florentin Francesco del Giocondo. Maestrul a început să-l picteze în 1503, iar dorinţa sa de a atinge perfecţiunea l-a făcut să consacre acestui tablou patru ani din viaţă.