INTERVIU Doru Trăscău, solistul trupei The Mono Jacks: „Să fii învăţat de mic ce nu ai voie să faci este deja o moştenire culturală“ VIDEO
0
Doru Trăscău, fondatorul şi solistul trupei de rock alternativ The Mono Jacks, cu o existenţă de 9 ani pe piaţa muzicală românească, a vorbit pentru „Adevărul“ despre noul album lansat toamna aceasta, care poartă amprenta şi energia unui nou început.
The Mono Jacks a lansat pe 3 noiembrie un album nou, „Uşor distorsionat“. E al doilea album al trupei, primul integral în limba română, şi totodată primul în noua componenţă, care îi aduce pe John Ciurea la tobe şi pe Andrei Zamfir la chitară.
The Mono Jacks a fost fondată în 2008, la iniţiativa lui Doru Trăscău, cunoscut deja publicului din activitatea cu formaţia ab4.Trupa a debutat în 2010 cu albumul „Now In Stereo“, care s-a bucurat de un răspuns entuziast din partea publicului pentru single-urile „Maria“ şi „Woman“. Au urmat de două EP-uri: „Fortunes“ (2011), din care s-a remarcat single-ul „Gândurile“, şi „Gândurile Remixed“ (2012) cu reinterpretări ale piesei realizate de artişti precum Brazda lui Novac, The Pixels sau L’Orchestre de Roche.
După o perioadă de pauză şi destrămarea anunţată în 2013, The Mono Jacks au revenit în 2015 într-o componenţă proaspătă şi cu un nou single, „Tablou“ - „o poveste despre iubire şi şanse ratate“, urmat în 2016 de „Drumul“. În luna ianuarie a acestui an, trupa a lansat „Un sfert de secundă“, care se regăseşte pe noul album.
Astfel, după şapte ani de aşteptare şi o vară petrecută în sala de repetiţii, apare „Uşor distorsionat“, o colecţie de 10 piese, pusă cap la cap în 3 luni împreună cu noii colegi pe care Doru i-a cunoscut cu doar 4 luni înainte de a intra în studio.
FOTO Livia Văduva
„Adevărul“: Dragostea pentru muzică este incotestabilă când vine vorba de tine. A fost insuflată de vreun model? Ca cine îşi dorea Doru să ajungă atuci când era copil?
Doru Trăscău: Dragostea pentru muzică spune mama că e moştenită. Bunicul meu din partea mamei era de origine greacă şi cânta la bouzouki (buzuki), un fel de mandolină. Modele în muzică am avut două. Michael Jackson când eram copil. Era greu să nu-ţi placă de MJ şi mai ales să nu vrei să dansezi. Apoi, în adolescenţă m-a lovit furia lui Curt Cobain. Aveam 17 ani atunci când m-am apucat de chitară şi primele piese învăţate la chitară au fost de la Nirvana.
The Mono Jacks a revenit cu noi spirite în trupă. Cum ţi se pare toată această colaboare? Crezi că este cheia succesului trupei pe viitor?
Începuturile aduc în general energie bună. De data asta, la noi, se aplică din plin. Plecând de la faptul că am avut primul nostru concert după doar 5 zile de repetiţii şi culminând cu faptul că în actuala formulă am reuşit în 3 luni de zile să punem cap la cap un album întreg nu greşesc dacă spun că este peste ce ne-am fi imaginat. Toate astea s-au făcut cu multă bucurie şi cu râsete. Dacă ştim să ne menţinem energia asta, nu avem cum să greşim.
FOTO Cosmin Bumbutz
„Uşor distorsionat“ este noul album TMJ. Ce îl face pe acesta mai special decât cele lansate până acum? Care sunt rădăcinile creaţiei lui?
Fiecare nou venit în familie este altfel. E normal să fie aşa. Personalitatea lui iese în evidenţă prin faptul că este primul nostru material înregistrat integral în limba română. Apoi, piesele în sine sunt o serie de stări şi emoţii, de la poveşti de dragoste până la conversaţii cu Dumnezeu.
Numele albumului are o rezonanţă aparte. Când spui uşor distorsionat la ce anume te referi?
Noi legăm numele albumului de realitatea înconjurătoare. Realitate pe care o vedem, de cele mai multe ori, uşor distorsionat.
FOTO Năluca
Este „Uşor distorsionat” un strigăt adus societăţii contemporane şi a felului în care aceasta evolueză?
Aş spune că e mai puţin „social“ şi mai mult autoironic. Albumul ăsta e un strigăt comun, genul de frământări pe care le exprimăm cel mai bine în muzică.
Piesa „1000 de da“ pare emblematică pentru ideea şi conceptul albumului. Spune această piesă povestea copilăriei tale?
De o mie de ori DA. Fără dar şi poate este parte din mine şi copilăria mea. Ce este însă interesant este că am realizat că este povestea tuturor, povestea unor generaţii întregi. Să fii învăţat de mic ce NU ai voie să faci îmi dau seama că este deja o moştenire culturală.
Care este momentul tău preferat atunci când eşti pe scenă?
Scena în sine este o stare de transă. Un soi de meditaţie, dacă vrei. Eu o percep ca pe un pachet întreg şi îmi este greu să aleg o anumită secvenţă.
Ai avut vreo întâmplare hazlie în cadrul unui concert?
Acum câteva zile la Iaşi, unul dintre DJ-ii care punea muzică înainte de începerea concertului nostru a rămas în spatele pupitrului, care se afla în spatele formaţiei, vreme de vreo 5 melodii. După vreo două ironii a trebuit să-i batem obrazul ca să-şi dea seama că e cazul să coboare de pe scenă.
Care este relaţia ta cu fanii The Mono Jacks?
Cred că depinde de fani. Sunt cei mai curajoşi care cer îmbrăţişări şi le primesc. Sunt cei mai timizi care dau un email sau un mesaj pe contul nostru de Facebook. Sunt cei care abia ne descoperă şi cei care vin periodic la concerte şi ne cumpără albumele. În cele din urmă, însă, puntea de legătură o face muzica.
Fiecare piesă compusă are un mesaj aparte. Din câte ştim, toate sunt inspirate din trăirile tale reale. Care este cea mai apropiată piesă a ta, de care te simţi cel mai legat?
E ca şi cum ai face 10 copii, iar apoi ar trebui să alegi pe unul mai cu moţ. Nu asta e ideea. Mărturisesc, însă, că sunt piese precum „1000 de da“ , „Uneori“ sau „Infinit“ care îmi dau o stare aparte atunci când le cântăm.
Care sunt aspiraţiile trupei şi planurile de viitor?
Pe termen scurt, să scoatem următorul album. Pe termen lung, un Grammy.
Se încarcă comentariile...
