Analiză Estul Europei nu se împarte simplu între pro-europeni și pro-ruși. Avertismentul unui politolog

Alegerile din Serbia au adus o schimbare majoră de putere, în timp ce Bulgaria se pregătește pentru turul al doilea al prezidențialelor, programat pe 1 noiembrie. Deși forțele pro-europene dau semne de revenire în regiune, reformele și reducerea influenței Rusiei rămân provocări. Politologul Mihnea Stoica explică pentru „Adevărul” ce riscuri ascund aceste evoluții și ce lecții ar trebui să învețe România.

Sârbii sărbătoresc după ce Aleksandar Vucic și-a recunoscut înfrângerea în alegerile parlamentare Foto: AFP

Dacă în Germania, Franța și Italia partidele radicale conduc detașat în sondaje, rezultatele de la ultimele două scrutine, în Serbia și chiar Bulgaria, arată o echilibrare a raportului. Sârbii care s-au prezentat la urne pe 25 octombrie, au votat schimbarea, iar Aleksandar Vucic a pierdut puterea, după ce a condus Serbia peste 12 ani, atât ca președinte, cât și ca premier. 

Dacă vecinii de la Vest au avut alegeri parlamentare, bulgarii au votat în aceeași zi, însă pentru primul tur prezidențial. Echipa formată din Iliana Iotova și Kiril Vălcev s-a clasat pe primul loc, cu 34,75% din voturi, urmată de cea a lui Andrei Ghiurov și Gheorghi Kandev, care a obținut 31,95%. Cele două echipe se vor confrunta în turul al doilea, diferența de 2,8 puncte procentuale indicând o competiție strânsă.

Bulgarii vor decide pe 1 noiembrie, la turul 2, numele viitorului președinte.

Diferențe majore între mobilizarea din Serbia și apatia din Bulgaria

Există și câteva diferențe esențiale între Serbia și Bulgaria. Dacă în Serbia au votat foarte mulți dintre cetățenii cu drept de vot, bulgarii nu s-au înghesuit deloc în primul tur. Astfel, la alegerile parlamentare anticipate din Serbia s-au prezentat aproape 70% dintre alegători (echivalentul a circa 4,4 milioane de alegători din 6,4 milioane).

Cea mai mare participare la urne din ultimii 30 de ani. În schimb, în Bulgaria a fost înregistrat un minim istoric de doar 22%, adică doar 1,45 milioane de cetățeni din cei 6,62 milioane de alegători înscriși pe liste s-au prezentat la urne.

Analistul de politică internațională Mihnea Stoica, cercetător și cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, analizează pentru „Adevărul” situația din Europa de Est și vorbește despre raportul de forțe dintre pro-europeni și grupurile politice mai degrabă favorabile Rusiei sau chiar radical-populiste.

Profesor asociat la universitatea clujeană, Mihnea Stoica remarcă rezultatele bune obținute de forțele autointitulate pro-occidentale, începând cu Ungaria, unde Peter Magyar l-a învins în acest an pe Viktor Orban, și continuând cu Serbia și Bulgaria.

Forțele pro-europene câștigă teren

Dacă în Europa de Vest apare o imagine sumbră, cu lideri importanți aflați la minim istoric de acceptare din partea populației, așa cum e cazul lui Friedrich Merz și Emmanuel Macron, și o ascensiune tot mai vizibilă a partidelor extremiste, în Est tabloul devine surprinzător. În loc ca regiunea să cadă cu totul în mâinile euroscepticilor sau ale pro-rușilor, așa cum păreau să indice sondajele realizate anterior, apare un reviriment peste așteptări al taberei pro-europene. Totuși, așa cum observă Mihnea Stoica, schimbarea vine la pachet cu anumite riscuri. În Serbia, de pildă, analiștii remarcă o lipsă cronică de experiență a noilor lideri și o inerție uriașă a vechilor sisteme.

Concluzia lui este clară: în politică nu există câștigători dinainte declarați, iar turul doi din Bulgaria sau tranziția din Serbia pot aduce oricând surprize.

Căderea lui Vucic și pragmatismul „Listei Studenților”

După entuziasmul inițial generat de victoria forțelor pro-europene, întrebarea care se pune este cine va prelua ștafeta la Belgrad. În fruntea mișcării care a mobilizat societatea civilă se află oameni din afara politicii clasice. Primul pe lista de candidați a studenților este medicul cardiolog Ilija Srdanovic. Un alt candidat proeminent este Mirjana Nikolic, rectorul Universității de Arte din Belgrad.

„Să nu uităm că, în cea mai mare măsură, cei care au devenit reprezentanți ai studenților sunt oameni care au o experiență redusă sau limitată în raport cu administrația publică centrală și modul în care funcționează spațiul politic. Nu cred că putem să discutăm despre minuni care să se întâmple de pe o zi pe alta. Asta, sigur, fără să diminuăm entuziasmul care a existat și bucuria celor de acolo”, spune profesorul clujean.

Situația ar putea fi comparată, dintr-o anumită perspectivă, cu cea din România anilor 1996, când CDR a câștigat alegerile, dar a propus o garnitură de oameni politici fără experiență, deși bine intenționați.

Mihnea Stoica este doar parțial de acord cu această comparație: „Mă abțin de la comparații de felul acesta, o dată pentru că discutăm despre perioade istorice diferite, dar și despre momente diferite în dezvoltarea României, pe de o parte, și a Serbiei, pe de altă parte. Cert este că aparatul politic al fostului președinte și prim-ministru va fi greu de înlocuit, mai ales că se află în poziții care au fost cultivate ani la rând. Deci aceste persoane, măcar din inerție, vor putea să ridice anumite provocări pentru viitorul guvern al Serbiei. Pentru că, sigur, există anumite fidelități politice care nu dispar de pe o zi pe alta”.

Capcana iluziilor

Există și un alt aspect, prea puțin luat în calcul și trecut în plan îndepărtat, pe fondul entuziasmului general. Mirjana Nikolic, rector al Universității de Arte din Belgrad și candidată la un post important în viitorul guvern pro-european al Serbiei, a rezumat în The New Union Post ideea că țara sa va căuta o integrare europeană, dar păstrând aceeași linie naționalistă. „Principiile fundamentale ale Listei Studenților, care ar putea permite Serbiei să facă progrese suplimentare în direcția integrării europene, nu decurg «doar din dorința de a îndeplini cerințele externe pentru aderarea la UE», ci din «respectarea celui mai înalt act juridic al țării noastre»”, a spus ea, conform sursei citate.

Este doar încă un argument în sprijinul ideii că, într-adevăr, reprezentanții Listei Studenților nu vor să schimbe la 180 de grade direcția Serbiei, care este rusofilă, o atitudine accentuată de evenimentele din anii ’90, când țara a fost bombardată de NATO.

Lista Studenților nu a promis că va aborda atitudinea europeană de sancționare a Rusiei pentru declanșarea războiului din Ucraina și nici nu a declarat fățiș că obiectivul ar fi intrarea în Uniunea Europeană.

„Este vorba despre un guvern care va miza mai mult pe rezolvarea problemelor interne, pe democratizarea statului și a instituțiilor sale, pe întărirea justiției. Cred că putem să privim mai degrabă aceste alegeri ca pe un soi de referendum împotriva lui Vucic, sau un referendum ad personam, da, care îl privea pe Vucic. Și cred că aici mai este un aspect important, și anume acela care privește atitudinea față de alegerea unor lideri politici. Vedem că există o oarecare rezistență la interpretarea logicii electorale strict în litera legii și nu în spiritul său. Adică, faptul că Vucic a încercat, după ce a fost prim-ministru o perioadă, apoi președinte, să rămână într-o poziție cheie e o situație pe care electoratul n-a acceptat-o. Pentru că limitarea mandatelor unui președinte vine nu strict ca o urmare a numărării unor ani pe care i-ai petrecut în poziția respectivă, ci se referă și la limitarea influenței și a puterii politice”, mai spune Mihnea Stoica.

Bulgaria, între reforma Zonei Euro și riscul blocajului politic

În Bulgaria, situația rămâne la fel de încâlcită ca până acum. Vecinii noștri de la sud au trecut prin opt rânduri de alegeri în ultimii cinci ani, lucru care a adus o oboseală cronică în rândul populației.

Cu toate acestea, pe plan economic au făcut un pas decisiv: la 1 ianuarie 2026, Bulgaria a aderat la zona euro. Această ancoră financiară îi obligă să mențină o linie clară de reforme, indiferent cine vine la putere.

Din punct de vedere politic însă, miza rămâne uriașă. În cursa pentru președinție, lupta se dă la limita dintre candidata susținută de președintele Rumen Radev, văzut ca eurosceptic și apropiat de discursul pro-rus, și opțiunile pro-occidentale.

Mihnea Stoica consideră că, în ce privește Bulgaria, numele viitorului președinte poate fi decis și de felul în care se va mobiliza populația la urne, în turul 2.

„Diferența e destul de mică deocamdată. Rămâne o cursă strânsă, iar prezența la vot înseamnă, de obicei, un pericol mai mare pentru forțele eurosceptice. În funcție de prezența la vot depinde cum se va mobiliza electoratul. Asta nu înseamnă că trebuie să judecăm simplist și să credem că simplul fapt că vor vota mai mulți bulgari îl va avantaja pe reprezentantul pro-european. Însă poate conta”, adaugă politologul clujean.

În opinia sa, există riscul ca la Sofia Rumen Radev să controleze și executivul, dar și fotoliul de președinte, caz în care puterea se va concentra periculos într-o singură direcție. Dacă nu, Bulgaria va intra din nou în logica coabitării politice, un scenariu binecunoscut în România și care poate genera anumite blocaje.

„Bulgaria a trecut printr-o perioadă destul de turbulentă din punct de vedere politic. Au avut opt alegeri, opt tururi de alegeri, opt exerciții electorale, să le spunem, la nivel național, mă refer aici în ultimii cinci ani. Acest detaliu nu poate fi banalizat și creează anumite frustrări în sânul electoratului. Sigur, discuția ține de concentrarea puterii, pentru că dacă Iotova va câștiga alegerile, partidul lui Radev, dar mai ales Radev ca lider al acestui partid, va controla atât puterea din perspectiva președinției, cât și guvernul. În caz contrar, vom avea o coabitare. Această formă de coabitare știm bine ce provocări poate aduce, că noi în România suntem experți la coabitare”, susține profesorul clujean.

Situația din regiunea Mării Negre, dar și faptul că, dincolo de tensiunile din zonă, bulgarii continuă să fie în general filoruși complică într-o măsură lucrurile. Cu toate acestea, Mihnea Stoica crede că Sofia va continua reforma și chiar și cu cuplul Radev - Iotova va continua să respecte politicile Uniunii Europene, chiar dacă, la fel ca Serbia și Ungaria, nu va spune un nu hotărât Rusiei și va continua anumite relații cu Moscova.

„Există o linie pe care oricum Bulgaria trebuie s-o respecte. Dacă nu, s-ar putea să retrăiască experiențe electorale similare cu cele care s-au încheiat foarte recent. Nu cred că Bulgaria, în afara contextului acestuia nefericit în care ne aflăm în proximitatea războiului și a stărilor de spirit fragile din punct de vedere politic și social, va ieși din această logică. În Bulgaria discutăm despre o predictibilitate anume și despre oameni care s-au aflat la guvernare, având experiența administrației. În Serbia, însă, discutăm despre o mișcare politică care, în primul rând, nu are un lider formal”, punctează Stoica, într-o comparație cu Serbia.

În același timp, Ungaria, cu Peter Magyar în fruntea noului guvern, a apropiat țara de Bruxelles și a pus capăt vechiului conflict cu Comisia Europeană, dar continuă să păstreze o atitudine rezervată față de Ucraina. De altfel, Magyar a anunțat chiar că, imediat după încheierea războiului, Budapesta se va reconecta la gazul și petrolul rusesc.

„Este o realitate în zonă, iar în Serbia și Bulgaria este de așteptat să nu se detașeze nici ele complet de Rusia, ca în cazul Ungariei. Chiar și așa, este evident de preferat ca în aceste state să fie la putere forțele pro-europene, chiar dacă acestea nu rup în totalitate vechile legături cu Rusia”.

Unde se află România în peisajul geopolitic estic

România se află în această zonă în care echilibrul este unul relativ, dar ultimele victorii ale forțelor pro-europene din Ungaria și Serbia aduc speranță. Deși Bucureștiul a traversat o perioadă de incertitudine în plan intern, odată cu criza politică aparent depășită poate să rămână o zonă de stabilitate într-un climat geopolitic schimbător. Astfel, România a evitat alegerile anticipate și a păstrat o direcție pro-occidentală clară, deși problemele interne, în special corupția și ezitările din reforme, continuă să atârne greu.

„Până la urmă e prematur să tragem o concluzie. Dacă în Vest sunt turbulențele mari pe care le știm, aici în Est pare că forțele pro-occidentale au un ușor reviriment, după ce s-a tot vorbit de ultranaționaliști și radicali. Vedem în Bulgaria un raport echilibrat între pro-europeni și pro-ruși, iar în Serbia vedem că pro-europenii au câștigat. Aș insista însă că nu e nimic stabilit în acest moment când vine vorba de exercițiile electorale, iar realitatea din Estul Europei testează această ipoteză. S-ar putea să fie surprize și în alegerile care vor avea loc în Vestul Europei. Au existat câteva semnale de alarmă pentru tabăra pro-europeană: ascensiunea AfD-ului în Germania sau cotele bune ale dreptei radicale din Franța. Sunt semnale la care pro-europenii vor trebui să răspundă, măcar dintr-un reflex de conservare politică. De aceea cred că lucrurile încă se joacă și nu putem discuta despre o împărțire simplă a continentului între pro-europeni și pro-ruși”, crede Stoica.

Totuși, România ar trebui să-și facă mai bine lecțiile și să înțeleagă că nici măcar stabilitatea nu este un cec în alb. Dacă cetățenii simt că politicienii se izolează de problemele reale, votul poate aduce răsturnări de situație de la o luna la alta.

„Cred că lecția pe care noi, România, o putem învăța din aceste două experiențe din imediata noastră vecinătate este că nu există câștigători de alegeri declarați înainte ca evenimentul politic să aibă loc. Ceea ce este un lucru bun de învățat pentru toată lumea, inclusiv pentru competitorii electorali. Am văzut unde pot duce crizele politice și cred că evitarea alegerilor anticipate în România a fost făcută tocmai pentru a nu ajunge o a doua Bulgarie din perspectiva alegerilor. Deci în acest moment, România, așa cum e, rămâne totuși o zonă de stabilitate geopolitică. Acuma, din perspectiva politicii interne, lucrurile stau puțin diferit. Tema corupției rămâne una importantă în această zonă a Europei, iar România nu face excepție. Pe de altă parte, noi trebuie să avem proiecte comune și cu Bulgaria, și cu Serbia, și cu Ungaria, pe economie, pe Marea Neagră. De aceea e bine să mergem în aceeași direcție și, probabil, cu schimbările acestea care au loc în apropierea noastră, lucrurile se vor alinia. Să vedem cum înțelege România să se alinieze acestor tendințe politice”, încheie Mihnea Stoica.