Interviu Alegerile din Serbia, sub semnul protestelor. Miza aparte pentru România, explicată de un analistul politic decorat de Franța

Alegerile parlamentare din Serbia, programate pentru 25 octombrie, se anunță tensionate, în condițiile în care partidul lui Aleksandar Vučić se confruntă cu o opoziție pro-europeană susținută de valul de proteste anticorupție. Într-un interviu pentru „Adevărul”, profesorul Sergiu Mișcoiu explică miza scrutinului pentru viitorul european al Serbiei, relațiile cu Rusia și implicațiile pentru România, de la securitatea regională la situația comunității românești de la sud de Dunăre.

Zeci de mii de oameni protestează la Belgrad Foto: SimeunovicBajic / X

Adevărul: Serbia se află pe ultima sută de metri înaintea alegerilor parlamentare de duminică, 25 octombrie. Care este situația acolo, cu câteva ore înainte ca sârbii să se prezinte la urne?

Sergiu Mișcoiu: În acest moment, conform ultimelor sondaje, opozița pro-europeană are un mic avantaj, dar situația este departe de a fi clarificată. Se anunță o confruntare foarte echilibrată între actuala putere și opoziție, iar rezultatele sunt greu de anticipat. Este și multă, foarte multă tensiune acolo, sunt și acele proteste masive care au început încă de acum doi ani la inițiativa studenților.

Serbia lui Vučić și fostă axă iliberală cu Ungaria lui Orbán

În ce măsură seamănă Serbia lui Aleksandar Vučić cu Ungaria lui Viktor Orbán și ce au în comun cei doi lideri, unul actual - Vučić - celălalt învins recent în Ungaria?

Aleksandar Vučić și Viktor Orbán au colaborat, iar președintele sârb s-a inspirat de la premierul ungar. Făcând o paralelă cu Ungaria sa, cei doi lideri au conlucrat de-a lungul timpului, s-au susținut reciproc în alegeri, au avut proiecte comune, au îngropat securea războiului care mai exista în ceea ce privește minoritatea maghiară din Voivodina și, în general, Vučić a încercat să pară cel care copiază modelul de bună practică al lui Orbán, adică colaborare strânsă cu Rusia, cu China, cu alți actori care nu sunt din lumea liberală occidentală și, în același timp, că dorește o bună relație cu ceilalți jucători mondiali, inclusiv aderarea Serbiei la Uniunea Europeană.

Harta politică a Belgradului. Progresiști, socialiști și valul pro-european

Cum arată scena politică de la Belgrad și care sunt partidele care se înfruntă pentru viitorul Serbiei?

Avem o dată partidul lui Aleksandar Vučić, Serbia Unită, autotintitlulat „progresist”. Însă, de fapt, e un partid naționalist-conservator, progresist se referă la blocul de guvernământ care ar vrea, zic ei, progresul țării. În acest sens este doar progresist. Tot acolo este Ivica Dačić și partidul socialist. E vorba de fostul partid al lui Miloșevici, socialiștii. Socialiștii se aliază cu Serbia Unită. În opoziție este Liga Studenților, partid pro-european. Condusă de Ilija Srđanović, această mișcare a apărut în urma unor masive proteste anti-corupție și a devenit principala forță care contestă partidul de guvernământ. Mai este și un alt partid important, Serbia Europeană. E tot un partid de opoziție pro-europeană, dar de centru-stânga, iar lideri ar fi Marinika Tepić și Zdravko Ponoš.

Profesorul Sergiu Mișcoiu a fost decorat de statul francez pentru calitatea academică Foto: Arhivă personală

În opoziție se află și Dreapta Autentică, dar care este un partid de extremă dreaptă care, dacă va asigura majoritatea acestui guvern, va fi un fel de CDR 1996. Adică, dacă studenții ar fi obligați să se alieze cu ei ar ajunge într-o situație dificilă foarte rapid. Sistemul electoral este unul proporțional, cu mai multe partide de dimensiuni mici care vor intra în parlament și e posibil să existe coaliții de guvernare.

Care ar fi obiectivul apropiat al Serbiei, în funcție și de cine ar câștiga alegerile duminică?

În continuare avem un mare obiectiv al Serbiei, care este aderarea la Uniunea Europeană, însă o aderare care este condiționată nu doar de Uniunea Europeană, ci și de Serbia însăși, prin acțiunile pe care le întreprinde fostul său președinte de acum, poate viitor prim-ministru, depinde de rezultatul acestor alegeri. În Serbia, desigur, climatul politic este marcat în mod deja cronic de violențe, violențe care au început odată cu războaiele din fosta Iugoslavie, cu debarcarea lui Miloșevici ulterior și cu protestele tinerilor împotriva regimului care a fost instalat de Aleksandar Vučić în urmă cu 12 ani. Însă în ultima perioadă, ceea ce s-a observat și este o speranță pentru democrația din această țară este că partidele clasice au făcut un pas în spate și avem o listă a personalităților din societatea civilă, o listă a studenților, dar prin această listă capete de afiș sunt personalități din zona intelectuală, sportivă și a societății civile care contestă regimul Vučić, care au o retorică mai degrabă apropiată de obiectivele liberalizării Serbiei și aderării la Uniunea Europeană și care au șanse, conform sondajelor, să obțină un rezultat apropiat de cel al partidului lui Vučić, poate chiar să-l depășească, așa cum arată ultimele cercetări.

Poate Vučić să securizeze puterea prin manipulare logistică?

Este în acest moment în cărți Vučić pentru a câștiga alegerile și a deveni premier, așa cum visează?

Dacă partidul său și coaliția pe care o conduce vor obține o majoritate parlamentară, acesta este într-adevăr scopul, să ajungă premier și nu este deloc departe de a atinge acest obiectiv. În cazul acesta, probabil că vor exista alegeri prezidențiale anticipate și vom vedea ce se va întâmpla mai departe. Însă noile sondaje, cele chiar din ultimele zile, indică o apropiere până la rezultate identice între partidul lui Vučić și Lista Studenților, care este această listă a societății civile, cu șanse chiar ca, așa cum arată unele sondaje, ca pe primul loc să se situeze această listă a societății civile, care mai apoi va trebui să facă o coaliție guvernamentală cu celelalte forțe care intră în parlament și care acum sunt cumva în retragere, adică au cedat masiv teren pentru ca această formațiune să poată să rivalizeze cu partidul lui Vučić. Deci lucrurile nu sunt încă jucate, se pare. Va depinde mult și de corectitudinea organizării alegerilor, fiindcă sistemul Vučić presupune un control destul de sistematic și riguros asupra mijloacelor logistice și observatorii internaționali au indicat și în 2023 și anterior mari probleme în ceea ce privește corectitudinea organizării scrutinului și favorizarea partidului de guvernământ. Deși acest lucru va cântări, după cum probabil vor cântări și activitățile care se pregătesc de protest, de boicot, inclusiv de grevă generală, toate acestea duc la o situație într-adevăr incertă în ceea ce privește rezultatele alegerilor.

Miza strategică a României. De ce are Bucureștiul nevoie de o Serbie pro-europeană

Având în vedere că Serbia este vecina noastră, România nu poate să nu fie interesată de ceea ce se va întâmpla la Belgrad. Ce rezultat ar fi de dorit acolo, din perspectiva Bucureștiului?

Pentru România ar fi de dorit ca în Serbia să câștige opoziția, mă refer aici la opoziția pro-europeană, bineînțeles, nu la cea naționalistă, Evident, pentru că interesul României este să avem Balcanii de Vest cât mai rapid integrați, solid în zona de influență euroatlantică, dacă se poate în Uniunea Europeană, ceea ce ar permite, ar da argumente importante și pentru aderarea Moldovei și a Ucrainei în Uniunea Europeană. Deci această precipitare a deschiderii Uniunii Europene către aceste zone, acoperirea lor și crearea unui continuum de democrație liberală susținută instituțional prin apartenența la UE, cu toate defectele și riscurile acestor sisteme, desigur, este de preferat față de existența la granița de sud-est a României a unui stat care să aibă conveniențe cu Moscova. În condițiile în care România, evident, că nu își dorește deloc să multiplice complicațiile într-o situație și așa extrem de volatilă.

Există și un alt aspect, dacă ne referim la minoritatea română din Serbia, cunoscute fiind problemele existente acolo. În această perspectivă, ce ar fi de dorit pentru România?

Naționalismul sârb este recunoscut ca fiind o formă destul de virulentă de atașament la stat și la Biserica Națională Ortodoxă. Minoritățile au fost tratate într-o manieră specifică, să spunem așa. Niciuna dintre marile minorități din Serbia nu a avut o viață foarte ușoară cu regimurile succesive și, în special, în perioada lui Miloșevici și apoi în diverse episoade în perioada lui Vučić. În schimb, constatăm totuși, odată cu eforturile de integrare europeană ale Serbiei, oricâte sunt ele, că există o tonalitate mai blândă în ultimii ani, iar statul român a făcut ce a făcut pentru românii din Valea Timocului, de exemplu. Dar, la drept vorbind, nu a reușit să facă foarte multe. Ca să fim cu toții cu totul onești, minoritățile românești din afara granițelor României sunt și nu sunt atașate statului român de fapt, sunt și nu sunt cultural foarte apropiate de definiția aceasta pe care o creionăm noi, pe care o creionăm despre ce înseamnă a fi român. Dacă ne ducem și în Valea Timocului și în zonele din Gyula, în Ungaria, de exemplu, sau în alte zone unde ar trebui să găsim în imaginarul nostru sate în care se vorbește numai românește, sunt obiceiuri pur românești și în clopotnițe acolo o fervoare națională românească, o să fim foarte dezamăgiți că nu vom găsi așa ceva. Vom găsi oameni care sunt bilingvi în cel mai bun caz, de multe ori știu o limbă română, dacă mai știu ceva din ea, destul de puțin articulată și, din diverse motive, unele dintre ele țin parțial și de etnobusiness, adică de protejarea aceasta a intereselor colective a unor lideri locali prin reclamarea faptului că sunt parte a unei minorități etnice, se păstrează un fel de comunitate etnonațională. Dar, în esență, nu sunt foarte convins că statisticile care ne vorbesc de numerele românilor de acolo sunt cumva regăsibile și în realitate.