Umbra PUNR e langa PSD

Dupa ani buni in care a mers singur si mai mult schiopatand pe scena politica, PUNR spera sa ajunga la un nou protocol de parteneriat cu partidul de guvernamant, ce l-ar putea scoate din conul de

Dupa ani buni in care a mers singur si mai mult schiopatand pe scena politica, PUNR spera sa ajunga la un nou protocol de parteneriat cu partidul de guvernamant, ce l-ar putea scoate din conul de umbra in care se afla. Consiliul National, de sambata, a dat unda verde unei noi apropieri de PSD. Din cate se stie pana azi, formatiunea condusa de generalul (r) Mircea Chelaru nu cere posturi, ci se ofera sa sprijine si sa intareasca un curent politic national sub flamura caruia este inregimentat si el, rasplata urmand sa vina, eventual, mai tarziu. Ce diferenta uriasa intre actuala pozitie a PUNR si cea pe care acelasi partid, cu alti oameni la carma, o detinea cu mai bine de un deceniu in urma. Cu cei 14 senatori si 30 de deputati ai sai, PUNR isi impunea punctul de vedere prin 1993, atunci cand negocia cu PDSR. "Nu exista decat doua solutii: ori PUNR intra la guvernare, ori Vacaroiu pica. Cale de mijloc nu exista", tuna prin septembrie '93 Ioan Gavra. PDSR a trebuit sa ia seama la aceste amenintari si la 1 februarie 1994 a semnat un protocol privind participarea PUNR la guvernare, fagaduindu-i noului venit patru posturi ministeriale. Asezarea peuneristilor pe functii s-a facut treptat si cu destula tevatura: Gavril Iosif Chiuzbaian a ajuns la carma Justitiei, iar Aurel Novac - in fruntea Transporturilor. Asta se intampla in martie 1994. Cateva luni mai tarziu, cvartetul peunerist era completat: Valeriu Tabara a fost numit ministru al Agriculturii si Alimentatiei, iar Adrian Turicu - titular la Comunicatii. Coabitarea PDSR-PUNR a stat tot timpul sub semnul tensiunilor. Actionand practic din doua centre de comanda (Cluj-Napoca si Bucuresti), peuneristii au atacat repetat partidul-frate, mai furibund decat Opozitia. Au amenintat cu inceperea procedurilor de suspendare a presedintelui Ion Iliescu, au pus pe tapet dosare care urmau sa aduca in fata justitiei nume importante din PDSR; protocolul de colaborare a stat de cateva ori pe muchie de cutit, precum in martie 1996, cand Adrian Nastase anunta taios: ruperea de PUNR va avea loc in doua-trei saptamani. N-a avut loc la termenul promis, ci sase luni mai tarziu, in septembrie. Picatura care umpluse paharul a fost semnarea Tratatului romano-ungar, la Timisoara. Paralel cu aceasta solemnitate, la Cluj-Napoca se organiza o ceremonie funerara: inmormantarea linistii romanilor. Funar a acuzat ca Iliescu si PDSR au scos tara la mezat, periclitandu-i grav unitatea si integritatea. Partidul de guvernamant a cerut partenerilor de drum sa se dezica de asemenea aprecieri. N-au facut-o. Drept urmare, trei ministri, prefectii si subprefectii PUNR au fost demisi. Ministrul Aurel Novac si-a pastrat scaunul, autorevocandu-se din toate functiile detinute in partid. A urmat o prestatie electorala mai slaba in 1996, care a provocat noi si mari zguduiri la varful formatiunii. Funar a fost fortat sa cedeze fotoliul de presedinte lui Valeriu Tabara, iar partidul si-a moderat mult tonul nationalist, in speta antimaghiar. A fost, probabil, prea devreme, intrucat exista inca un puternic electorat simpatizant al unei asemenea atitudini. Acesta s-a indreptat catre PRM. In 2000, PUNR, asociat cu PNR intr-o Alianta Nationala, a realizat un scor electoral neasteptat de slab, ratand de departe intrarea in Parlament. Au urmat alte zbateri interne, in fruntea partidului ajungand in cele din urma generalul (r) Mircea Chelaru. Noul PUNR s-a apropiat de PSD cu speranta ca alaturi de acesta vocea i s-ar putea auzi din nou.