Liberalii inghit astazi ce-a mai ramas din partidul lui Melescanu

PNL si ApR realizeaza, astazi, prima fuziune majora dupa alegerile din noiembrie 2000. Nici unul dintre cele doua partide nu a obtinut rezultatele scontate la scrutinul de acum doi ani, Alianta pentru

PNL si ApR realizeaza, astazi, prima fuziune majora dupa alegerile din noiembrie 2000. Nici unul dintre cele doua partide nu a obtinut rezultatele scontate la scrutinul de acum doi ani, Alianta pentru Romania ratand chiar intrarea in Parlament. Cu sapte la suta, PNL a vazut ca este departe de a fi cea mai importanta forta a opozitiei. Unificarea este considerata de liderii celor doua partide drept primul pas in coagularea fortelor de centru-dreapta. PNL castiga un numar important de alesi in structurile administratiei publice locale, iar liderii ApR au oportunitatea de a ramane in prim-planul vietii politice. PNL, patru fuziuni in ultimii cinci ani Timp de cativa ani de la reinfiintarea PNL, in decembrie 1989, liberalii au avut obiceiul de a se aduna la congrese si de a pleca acasa divizati in cel putin doua partide. Reconstituirea evolutiei post-decembriste a PNL este o munca titanica, daca tinem cont de faptul ca au existat, pana in 1998, cand s-a definitivat unificarea liberala, zece partide - aripi si aripioare din formatiunea-mama - si sapte aliante: PNL-Campeanu, PNL-Quintus, PNL-AT, NPL, PNLCD-Cerveni, PNLCD-Popovici, PSL, PL, PL'93, PAC, Alianta Liberala, Alianta Civic-Liberala, Alianta National-Liberala, Alianta National Liberala si Ecologista, Uniunea National-Liberala si doua variante de CDR. Multe dintre aceste partide si aliante conjuncturale au avut aparitii meteorice, singurul lucru memorabil fiind certurile rasunatoare si inutile dintre liderii lor. Unificarea liberala a inceput, practic, in 1997, cand conducerea de atunci a PNL a propus tuturor partidelor de orientare liberala sa fuzioneze prin absorbtie. Primul care a raspuns invitatiei a fost, in iunie 1997, PNLCD-Popovici, urmat de Partidul Aliantei Civice, condus de Nicolae Manolescu. La Congresul Extraordinar din februarie 1998, acesta a fost ales presedinte al Consiliului National, iar alti doi lideri ai PAC au devenit vicepresedinti. Manolescu avea sa paraseasca PNL dupa doi ani, nemultumit fiind de negocierile de atunci cu ApR. Urmatorul partid inghitit de PNL a fost PL'93. Cele doua formatiuni au fuzionat in octombrie 1998, iar vechii liberali Dinu Patriciu si Horea Rusu au devenit vicepresedinti. Dupa aceasta fuziune, liderii PNL au declarat incheiata unificarea liberala si au repudiat celelalte cateva minuscule partide care se revendicau de la aceeasi doctrina. Ales presedinte al PNL in februarie 2001, Valeriu Stoica si-a propus sa faca din partid cea mai importanta formatiune de centru-dreapta si a incercat, mai intai, sa atraga partidele micute, de genul PNL-Campeanu, Partidul Moldovenilor, UFD si PUNR. Negocierile cu unele dintre aceste partide au esuat (PNL-Campeanu), altele sunt in curs de desfasurare (cu UFD si cu PUNR). Singura reusita a lui Valeriu Stoica a fost, pana acum, fuziunea prin absorbtie cu ApR, care va fi consfintita la congresul comun de maine. Discutiile pe aceasta tema incepusera inca din anul 2000, cand Stoica intentiona sa trimita in alegerile generale tandemul Theodor Stolojan - presedinte si Teodor Melescanu - premier. Melescanu nu a vrut sa renunte, sub nici un chip, la candidatura sa la presedintie, asftel ca negocierile privind o alianta PNL-ApR au fost abandonate. Acum, dupa 4 luni de tratative reluate cu ApR, Valeriu Stoica a promis, in repetate randuri, ca aceasta fuziune, cea de-a patra in ultimii cinci ani, nu va fi si ultima, urmatoarea pe lista de absorbtie in PNL fiind UFD. ApR moare, dar nu se preda Infiintata de un grup de parlamentari ai fostului PDSR, dupa pierderea alegerilor in 1996, Alianta pentru Romania a avut un parcurs agitat. La vremea infiintarii, ApR s-a declarat un partid social-democrat adevarat, despartindu-se de un PDSR uzat dupa anii de guvernare. Noua formatiune a prins repede popularitate si a reusit sa se organizeze in teritoriu. Primul test, alegerile locale, a fost trecut nesperat de bine. ApR a devenit a treia forta politica a tarii, cu peste 7000 de alesi in structurile locale. Pentru toamna 2000, a alegerilor parlamentare si prezidentiale, ApR decide sa mearga pe liste proprii la generale, sigura ca isi va ocupa un loc bun in Parlament. Pentru prezidentiale, Alianta lanseaza ideea tandemului Melescanu, presedinte - Stolojan premier. Dar scandalul Costea loveste puternic in imaginea ApR. Negocierile cu Theodor Stolojan esueaza. Fostul premier accepta, in cele din urma, sa candideze la presedintie pentru liberali. In noiembrie 2000, rezultatele alegerilor scot ApR din Parlament, Alianta obtinand putin peste 4% din voturi. Teodor Melescanu nu conteaza, practic, in alegerile prezidentiale, scorul sau fiind sub marja de eroare a sondajelor de opinie. La varful partidului se declanseaza o lunga batalie pentru putere. O importanta grupare cere demisia presedintelui Melescanu, acuzat ca a dus partidul la dezastru. Liderul reuseste sa-si pastreze functia, dar victoriile sunt costisitoare. In cateva luni, toti membrii fondatori ai ApR, in afara de Teodor Melescanu, parasesc partidul. In teritoriu, filiale intregi pleaca fie la PDSR, fie la PD sau PUR. In partid se structureaza un nou grup opozant, care vrea fuziunea cu PDSR, ulterior PSD. Presedintele Melescanu rezista si da lovitura de teatru reorientand partidul spre centru-dreapta. Fostul liberal Viorel Catarama este primit in partid, iar ApR se declara social-liberal. In martie 2001 se da lupta finala, la congresul de la Brasov. Opozantii de stanga sunt exclusi din partid sau pleaca singuri. Congresul aproba noua orientare si il realege pe Teodor Melescanu in functie. Plecarile, mai ales din teritoriu, continua. Solutia este fuziunea cu un partid parlamentar. Dupa tatonari cu PD, se incerca din nou varianta PNL, care se dovedeste promitatoare. Negocierile sunt finalizate cu sase luni mai devreme decat se anuntase initial. Refuzand cu toate puterile sa se predea PSD, Teodor Melescanu reuseste sa aduca liberalilor peste 3200 de consilieri locali, 58 de consilieri judeteni, 82 de primari si 139 de viceprimari, obtinand totodata pentru el a doua functie in PNL. Ceea ce nu e putin lucru. Inainte de fuziune, ApR mai ramane fara o filiala Filiala Dolj ApR incheie sirul plecarilor din acest partid, trecand in corpore la PUR. Peste 5000 de aperisti doljeni si 65 de alesi locali au devenit umanisti, dupa cum afirma oficiali ai partidului condus de Dan Voiculescu. ApR dispare astazi de pe scena politica, fuzionand cu PNL, caruia ii aduce mai putin de jumatate din efectivele avute inainte de alegeri.