Adrian Cioroianu: "Axa Bucureşti-Londra-Washington nu există

Relaţia încordată dintre Bucureşti şi Chişinău, cozile din Republica Moldova pentru vize, caltaboşul lui Remeş sau România şi Kosovo - teme fierbinţi pentru ministrul român de externe

Relaţia încordată dintre Bucureşti şi Chişinău, cozile din Republica Moldova pentru vize, caltaboşul lui Remeş sau România şi Kosovo - teme fierbinţi pentru ministrul român de externe

La 40 de ani, este şef al diplomaţiei deşi nu are în spate o carieră diplomatică. De profesie istoric, cu un masterat în istorie obţinut la o universitate din Quebec, a intrat pentru prima oară în Parlamentul României în 2004, ca reprezentant al PNL. Din septembrie 2005, a fost euroobservator şi membru al comisiei de politică externă a Parlamentului de la Strasbourg.

La congresul PNL din ianuarie 2007, l-a învins pe ministrul de externe de atunci, Mihai-Răzvan Ungureanu, în cursa pentru un post de vicepreşedinte însărcinat cu afaceri europene. În luna aprilie avea să-i ia locul şi la MAE, după ce Mihai-Răzvan Ungureanu a demisionat din cauză că nu l-ar fi informat pe şeful guvernului în legătură cu arestarea unor muncitori români în Irak, acuzaţi de spionaj.

Dar viaţa ministrului Cioroianu nu e simplă. Iniţial, preşedintele Băsescu a refuzat categoric să accepte nominalizarea sa, considerându-l nepregătit. Neputând trece, până la urmă, peste nominalizarea făcută de şeful guvernului - din considerente constituţionale - preşedintele pare să fi ales varianta de a-l ignora pe ministrul de externe. A arătat-o public, în iunie, la summitul UE de la Bruxelles. Cioroianu se declară însă convins că va rezista, mai ales că, spune el, politica externă a României se face la MAE şi nicăieri altundeva.

- Domnule ministru, este România acum la mijloc între o politică proeuropeană şi una proamericană? Cât am putea să mai mergem în felul acesta, după ce am aderat la Uniune?

- Eu cred că e o imagine simplificatoare, care nu reflectă realitatea. România a manageriat destul de bine în ultimii 15 ani ambele dosare, şi dosarul european, şi dosarul american. Că avem un parteneriat strategic cu Statele Unite este absolut OK, nu suntem singura ţară europeană care are acest lucru. Nu e o incompatibilitate între a fi aliat cu Statele Unite şi a fi un stat membru UE.

- Totuşi, au existat destule semnale de nemulţumire din partea unor parteneri europeni, în anumite situaţii...

- Nu ascund faptul că, la nivel european, uneori am dat această impresie: că am fi cel care mereu spune "da" la o iniţiativă americană. Dar dincolo de acest lucru, dacă analizezi în detaliu ...

- Axa Bucureşti - Londra - Washington!

- Eu unul mi-aş dori să fie reală, dar nu am această senzaţie. Noi suntem din ce în ce mai mult un stat european. Dar asta nu va însemna că nu vom avea relaţii mai bune cu un stat sau altul, inclusiv cu Statele Unite.

- Deci spuneţi că "axa" despre care vorbea preşedintele Băsescu nu există?

- Eu o iau mai mult ca pe o declaraţie de campanie venită totuşi pe un fond care poate explica multe. În România, în momentul 2004, pe fondul competiţiei dintr-o dreaptă prooccidentală şi o stângă pe care încercam să o cauţionăm cu ideea remanenţei din Est, a spune că-ţi doreşti o axă proamericană era un lucru, electoral vorbind, benefic. În fapt, haideţi să vedem, chiar să verificăm?

- Nu se verifică?

- Nici pe departe . Dar dacă tot suntem la acest capitol, cel mai mare rău pe care ni l-am face ar fi ca noi, din interior, să dăm impresia că există în România o echipă politică proamericană şi o alta proeuropeană.

- Şi nu-i aşa?

- După părerea mea, nu.

- Există ideea că Ministerul de Externe este "mai proeuropean" decât Palatul Cotroceni, care e "mai proamerican".

- Nu am văzut la nivelul preşedintelui semnale vizibile antieuropene. Pe de altă parte, am văzut la premierul Tăriceanu o deschidere către investiţii americane. Există o coerenţă pe problemele de politică externă mai mare decât puteţi bănui.

- Vă consultaţi cu preşedintele?

- Evident, de câte ori este cazul. Haideţi să punem lucrurile la punct: cine face politica externă?

- Asta este o întrebare, într-adevăr!

- Ea este făcută de Ministerul de Externe. Şi tehnic, şi metodologic. Sigur că preşedintele o girează din punct de vedere constituţional. Altfel nu se poate.

- Preşedintele Bush a afirmat recent că România se află în zona de ameninţare a rachetelor pe care Iranul le poate construi. Cum apreciaţi această declaraţie?

- Eu cred că sunt trei idei pe care a vrut să le transmită preşedintele Bush. În primul rând, este un avertisment privind Iranul. Acum e capabil să atingă ţări din Europa de Est şi Centrală, dar în 2015, dacă îi lăsăm, ar putea atinge toate ţările Europei, inclusiv Vestul sau teritoriul Statelor Unite. Al doilea mesaj se adresează, poate, şi ţărilor în care există anumite reţineri cu privire la instalarea radarelor antirachetă, cum se întâmplă în Cehia şi Polonia.

După cum ştiţi, acolo există dezbateri. Numărul celor care acceptă este în creştere, dar nu e majoritar deocamdată. Şi până la urmă semnalul e unul logic: intri în NATO, eşti alături de americani - scuturile, după cum bine ştiţi, fac parte din sistemul american. Avem drepturi, dar avem şi responsabilităţi. Bunăoară, noi, în România, ne dorim extinderea scutului cu o ramificaţie complementară care să fie a NATO. Şi în al treilea rând ar mai fi o idee: că scutul nu se îndreaptă împotriva Rusiei, că acum inamicul e altul. Şi preşedintele Bush chiar spunea că scutul ar putea fi neputincios în faţa numărului de rachete pe care le are Rusia.

- Noi am înţeles din această declaraţie şi o încercare de a ralia România şi Bulgaria unei politici îndreptate împotriva Iranului, care ar putea merge până la un anumit gen de intervenţii.

- Sincer nu cred. Să nu cădem în capcana analizelor literare din copilărie, în care de multe ori spuneam lucruri de care marii noştri scriitori habar nu aveau.

"România va ratifica multe acorduri Moldova-UE. Credeţi că Moldovei îi va fi uşor?"

- Ţările Grupului de la Vişegrad au cerut recent un nou cadru de cooperare a Uniunii Europene cu Republica Moldova, ca o recompensă pentru reformele întreprinse de Chişinău. Ce părere aveţi?

- Este ceea ce cerem şi noi, este ce am discutat alaltăieri cu domnul Karel Schwarzenberg, ministrul de externe ceh. I-am spus că şi noi dorim o relaţie particulară în Republica Moldova.

- Dar nu v-a deranjat că nu am fost şi noi lângă ei în acest demers?

- În măsura în care ne deranjează, să văd, nu suntem şi noi în grupul de la Vişegrad. N-am fost, deşi ne-am dorit. Nu, nici pe departe, noi suntem una dintre ţările care am spus-o înaintea multora că am dori un cadru privilegiat între Uniunea Europeană şi Moldova. Nu ne-a luat-o grupul de la Vişegrad!

- Şi faptul că se redactează documentele şi-n limba moldovenească face parte din cadrul special de colaborare?

- Să ne înţelegem: acordurile dintre UE şi Chişinău prevedeau limba moldovenească. Din 1994 până astăzi! Noi le-am luat ca atare prin acquis-ul comunitar. Deci, dacă cineva poate invoca un precedent, atunci să se coboare în timp până 1994. În ce priveşte acordul de facilitare a vizelor, el a fost discutat strict între Comisia Europeană şi Moldova.

- Dar şi noi suntem Comisia Europeană! Puteam să ne formulăm poziţia înainte de negocieri.

- Da, dar în acelaşi timp, dacă noi ne opuneam, totul s-ar fi întors împotriva noastră pentru că anumite personalităţi sau personaje politice de la Chişinău ar fi spus: "Iată cine nu respectă drepturile cetăţenilor moldoveni, iată cine se opune!". Credeţi că nu ar fi oameni acolo care să fi spus lucrul acesta? Vă garantez că ar fi fost.

- Şi a meritat să lăsăm de la noi?

- Moldova este de-abia la începutul procesului de apropiere de Uniunea Europeană. Vor fi "n" acorduri care vor trebui ratificare explicit de România. Atunci credeţi că le va fi uşor? Dacă Moldova într-adevăr doreşte să se apropie de Uniunea Europeană, aceasta va presupune parcurgerea drumului pe care şi noi l-am parcurs. Vă aduceţi aminte cum ne temeam: va fi sau nu va fi ratificat tratatul în Olanda?

Ce vor spune nemţii? Ce va spune dreapta franceză? Nu vreau să ajungem în situaţia ca Moldova să se întrebe şi ea: oare vor fi românii de acord sau nu?

- Câte cereri de cetăţenie română există în acest moment depuse la ambasada noastră din Moldova?

- Eu am dat dispoziţie să aducem de la Chişinău toate cererile depuse din anii '90 până încoace, circa opt tone de material neinventariat.

- Ne trebuie ani doar ca să numărăm acele tone de cereri!

- Nu sunt cereri tip. Oamenii şi-au scris practic istoria familiilor lor. Sunt mai curând o bază de informaţie şi investigaţie sociologică impresionantă. Sunt sute de mii. Noi am dat 98.000 de cetăţenii în ultimii 17 ani, numărul nu este deloc mare.

Sigur, au fost miniştri de externe din Europa care m-au întrebat dacă este adevărat că am dat 400.000 de cetăţenii. Iar eu am zis: dar de unde aveţi cifra aceasta? În realitate, n-am dat nici măcar 100.000. Dar să ştiţi că mai este o dezbatere pe care o putem avea. Noi publicăm numele acestor noi cetăţeni în "Monitorul Oficial". Nu este o practică curentă la nivelul UE. Sunt state care o fac şi state care nu o fac. Mă veţi întreba care este problema. Din punctul meu de vedere, niciuna.

E transparenţă, deschidere totală. Da, dar uneori am impresia că numele astea sunt culese pentru ca oamenii să fie pusi la index în Chişinău. Dezbaterea de acolo privind interzicerea dreptului celor care au două cetăţenii să acceadă la funcţii în aparatul administrativ de stat nu mi se pare OK. Este o discriminare. Sigur, nu pot să mă amestec în treburile unui parlament dintr-un stat vecin.

Ce îl frământă?

Populismul se dezvoltă pe baza apetenţei românilor pentru bârfe în locul informaţiilor reale

"Sunt foarte îngrijorat de amploarea pe care poate să o ia populismul pe scena politică din România. Cu atât mai mult cu cât intrăm într-o lungă perioadă electorală ce nu se va termina decât după alegerile prezidenţiale din 2009.

Este adevărat că o anumită dreaptă populistă se afirmă în multe ţări europene, dar la noi populismul se pliază şi pe un fenomen specific societăţii româneşti: importanţa mai mare dată zvonului şi bârfei decât informaţiei credibile şi oficiale. Cred că asta vine din comunism, când oamenii citeau printre rânduri şi erau avizi de informaţii, altele decât cele oficiale."

"Remeş a căzut în plasă cu toate kilogramele sale"

- Ce părere aveţi despre ideea organizării referendumului în paralel cu europarlamentarele?

- Nu mi se pare o idee strălucită. Interesul meu, cu atât mai mult ca ministru de externe, ar fi să avem o dezbatere pe cât posibil pe subiecte europene.

- Dar o spuneţi şi ca membru PNL.

- Aş spune-o şi dacă aş fi membru PD. Din discuţia despre uninominal, cu greu poate cineva stoarce o idee europeană. La noi se va discuta efectiv pe ce faci tu pentru ţară, ce pot să fac eu. Pe mine mă iubeşte naţiunea, pe tine nu. Eu sunt foarte bun, tu eşti incompetent.

- Spuneţi aceste lucruri şi fiindcă faceţi parte dintr-un guvern pus la colţ de un preşedinte foarte popular. Asta nu cred că vă creează confort.

- Multe semne de inconfort poţi să ai în viaţă. Dar trebuie să încerci să-ţi faci treaba.

- Şi credeţi că vă faceţi treaba cum trebuie?

- Eu îmi dau seama că o privire din interior nu poate fi la fel de obiectivă ca una din exterior. Dar vă garantez că nu este cel mai slab guvern pe care l-a avut România.

- Cum vă simţiţi ca ministru de externe în relaţiile cu oficialii europeni atunci când ei ştiu că faceţi parte dintr-un guvern cu miniştri acuzaţi de corupţie?

- Îi lasă absolut rece pe toţi. Nimeni, niciodată, nu mi-a pus această problema.

- N-au auzit de caltaboşi?

- Din punctul meu de vedere, aceea a fost o lucrătură de la cap la coadă. Iar domnul Remeş, care este un bărbat experimentat şi inteligent, a căzut cu toată greutatea domniei sale de 120 de kilograme direct în capcană.

Cred că vă este limpede că Ciorbă era parte din chestia asta. Avea şi microfoanele pe el. Mă întreb dacă şi Mureşan era chiar naiv. Sigur, greşeala e făcută. Dar povestea nu are niciun fel de impact european atâta vreme cât totul s-a făcut la televizor. Nu ştim cum va evolua în justiţie. Mi s-a părut suspect cât de repede a venit această întâmplare după căderea moţiunii de cenzură.

- Cum credeţi că va ieşi PNL din acest maraton electoral care începe acum şi se termină în 2009?

- Eu cred că mai bine decât sunt unii dispuşi să-i dea şanse acum. Părerea mea este că va veni momentul în care oamenii vor sta să vadă şi ce a făcut concret PNL. S-ar putea ca bilanţul să fie unul ceva mai bun. Nu am niciun fel de temere referitor la o similitudine PNL-PNŢ. Realmente, cred că va veni momentul când cei care vor avea creierul suficient de rece ca să înţeleagă vor înţelege.

- Totuşi, sistemul cu vot uninominal în două tururi vă dezavantajează vădit. Cu 10-15 la sută din voturi poţi să nu ajungi la reprezentare parlamentară.

- Nu cred că vom avea probleme. Pe de altă parte, dacă guvernul îşi asumă răspunderea, s-ar putea ca referendumul să devină caduc.

"Ce să fac, să-i dau în judecată?"

Consecinţele declarării independenţei Kosovo

"Este genul de discuţie pe care mai curând îl putem avea of the record. Dar vă voi spune un lucru pe care vă rog să-l trataţi cu seriozitate. Un lider kosovar a spus că poate ar fi o idee bună să se declare independenţa de Ziua Naţională a Albaniei, care este pe 28 noiembrie. Nu sunt convins că aveau de gând să o facă, dar cât de uşor este să arunci o astfel de idee! Ea imediat a fost decorticată în mai multe ministere, şi mă refer nu numai la Ministerul Afacerilor Externe Român.

Dacă dezbaterea se transformă într-una nu despre eventualitatea independenţei Kosovo, ci despre crearea în viitor a unei Albanii Mari? Permiteţi-mi să vă spun că este altceva, şi asta poate complica discuţia. Independenţa Kosovo poate sau nu poate să fie punctul culminant al evoluţiei. Este unul dintre argumentele pentru care România, şi nu numai ea, e de părere că trebuie să ne gândim de mai multe ori înainte de a lua o decizie."

A făcut turism la summitul de la Lisabona?

"Vă referiţi la ce a scris ziarul "Libertatea"? Puneţi-vă în pielea mea! Citez ziarul: A fost singurul ministru prezent acolo. De ce s-a dus? Pentru că nu a mers Tăriceanu, care era în campanie electorală. Şi a fost tot timpul la plimbare prin oraş. Una la mână: evident că nu am fost singurul ministru de externe, au fost toţi cei 27. În al doilea rând, m-am dus să văd Poarta Augusta, unde regele Portugaliei îi conducea pe navigatori. Am fost în cele două ore în care preşedintele Băsescu s-a întâlnit cu grupul PPE.

Vă daţi seama că nu mă puteam duce la întâlnirea cu grupul PPE. În rest, am intrat în program şi nu am mai ieşit în oraş. Ce vreţi să-i fac unui astfel de om care scrie o astfel de aberaţie? Într-o ţară normală, îl dai în judecată. În România nu câştigi nimic, durează "n" ani şi finalmente îşi mai face şi un titlu de glorie din asta. De ce s-a întâmplat? Vă răspund: ziaristul respectiv nu era invitatul meu în avion la Lisabona. Venise cu un alt avion."