Cine joacă Justiţia la poker

Nici preşedintele, nici premierul şi nici chiar ministrul de resort nu par să fi înţeles semnalul dat de un judecător curajos de la Piteşti.

Magistratul a decis printr-o sentinţă definitivă că Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) nu îşi justifică existenţa. El a aplicat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de acum trei săptămâni.

Prin urmare, Curtea de Apel din Piteşti precizează că Secţie Specială „nu este însoţită de garanţii specifice” care „să înlăture orice risc” că poate fi folosită ca „instrument de control politic” şi pomeneşte despre faptul că felul în care este concepută legea poate aduce atingere independenţei magistraţilor. Numai că această decizie nu are putere de lege şi nu este general valabilă, dar i-ar putea da prilejul preşedintelui să-i mobilizeze pe liberali să grăbească abrogarea legii prin care a fost înfiinţată aşa-numita Secţie Specială. Altminteri, în instanţe se va accentua haosul şi fiecare complet de judecată poate hotărî după propriile criterii, interese sau preferinţe dacă Secţia înfiinţată de PSD se desfiinţează sau nu. E nevoie de instinct, discernământ, inteligenţă şi bună credinţă pentru a urma drumul arătat de instanţa europeană. Dar e nerealist să crezi că aceste calităţi se găsesc pe toate drumurile. 

La Bruxelles, cei care pun sub lupă ceea ce se întâmplă în România, pur şi simplu nu înţeleg de ce actuala coaliţie nu-şi pune în aplicare programul de guvernare, de ce nu readuce la normal legile justiţiei şi de ce nu abrogă legea prin care Secţia Specială poate hărţui judecători şi procurori la simpla reclamaţie a unui condamnat penal. 

Nu există voinţă politică, aceasta e concluzia generală, iar ţara se îndreaptă precum somnambulii spre locurile riscante.

Ministrul Justiţiei, Stelian Ion de la USR, e bine intenţionat, dar îi lipseşte energia, tenacitatea şi concentrarea. Nu poate lua taurul de coarne, nu e stăpân pe sine, nu are curajul să se bată pentru reformele pe care le clamează, se teme să arate cu degetul spre colegii de guvern care vor să păstreze Legile Dragnea. Îi este frică să intre în conflict cu cei care nu sunt de partea lui şi nici nu are o reţetă la îndemână. Ar putea prelua din modelul Monicăi Macovei, care a ştiut, într-o perioadă mult mai dură, cum să se bată pentru a pune pe picioare legile necesare primirii României în UE. Şi care a răzbit dincolo de amabilităţile diplomatice, spunând lucrurilor pe nume, fără să se uzeze în apariţii de vitrină.

Ministrul Justiţiei putea propune asumarea răspunderii sau chiar o ordonanţă de urgenţă pentru abrogarea SIIJ, fiindcă ar fi avut de partea lui magistraţii proeuropeni şi mare parte a opiniei publice. Între timp, însă, desfiinţarea Secţiei Speciale e blocată la Senat, unde liberalii trag de timp şi nici USR nu se grăbeşte prea tare.

Raportul anual al Comisiei Europene de monitorizare a Justiţiei, celebrul MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare), notează din nou, între altele, această restanţă. Statul de drept rămâne, deci, precar în România şi după epoca Dragnea, cu toate că liderii politici ştiu că aderarea la Spaţiul Schengen depinde de două rapoarte MCV pozitive. 

România rămâne întârziată şi inadecvată, ca şi cum totul ar fi un joc de poker la o masă unde trişorii sunt mai puternici decât jucătorii cinstiţi.

Sabina Fati - Deutsche Welle