Şi-au ales momentul cu grijă: în emoţia naţională a aniversării Marii Uniri, dar şi în tensiunea urecherii puterii de la Bucureşti de către Europa îngrijorată de derapajele de la statul de drept. Totul, pe fondul unei înverşunate propagande anti-europene care începe să-şi arate efectele.

Sondajele arată o creştere a euroscepticismului în rândul unor categorii ale populaţiei, simultan cu intensificarea dorinţei de emigrare a tinerilor, dintre care jumătate au ca principal plan pentru următorii cinci ani plecarea din ţară. În 2016 şi-au părăsit ţara 207.000 români, iar anul trecut 219.000, un record negativ nemaiatins din 2009. Altfel spus, Oradea şi Ploieşti au dispărut de pe harta ţării în numai doi ani.

În faţa exodului a 1 din 5 români după aderarea la UE, un sinistru ministru tocmai ce-a propus soluţia aberantă şi contrară tratatelor europene încheiate de România, a limitării liberei circulaţii a lucrătorilor pentru maxim 5 ani, adică legarea de glie a românilor, cum bine s-a spus. Este concretizarea unei aversiuni faţă de UE căreia Florin Zamfirescu i-a dat glas în termeni abjecţi: „Dar, măi Uniune Europeană, am observat apoi că eşti o curvă perversă, că vrei să dereglezi minţile oamenilor, că nu ai nimic sfânt (...) Eşti mai perversă decât Satana, sau eşti chiar Satana, stimată Uniune, care te-ai transformat într-o închisoare din care nu se mai poate ieşi“.

Trecând peste exprimarea specifică mai degrabă unui dezaxat, şochează jetul de venin ce ţâşneşte din guşa unui actor cu o carieră altfel stimabilă, inclusiv în plan managerial (a fost, vreme de opt ani, rectorul universităţii de teatru şi film): „Nu mai vreau cu tine, Uniune! Ne-ai distrus, ne-ai adus în sapă de lemn“. Niciun progres din 2016, când, fiind candidat pentru Parlament din partea PRM, Zamfirescu declara: „Omenirea e condusă de demenţi, de psihopaţi, este în derivă din cauza asta. Este un lucru cosmic.“

Dar, dincolo de latura medicală, care este resortul ostilităţi deschise faţă de lumea civilizată, căreia România îi aparţine cu drepturi depline, în premieră în istoria sa? Alexandru Arşinel a spus-o franc săptămânile trecute: „eu vreau să mănânc mămăligă dimineaţă, nu spune tu că trebuie să mănânc pâine prăjită. Nu vreau, eu sunt mămăligar“. Asta da provocare: cum să aduci în secolul super-tehnologiei pe cineva care se agaţă disperat de bordeiul lui? Vorba vine bordei, pentru că mămăligarul tocmai a renunţat la direcţia Teatrului „C. Tănase“, funcţie pe care a deţinut-o 19 ani.

„Ideologul“ rătăcirii, afirmat în ultimii ani, este Dan Puric, devenit din mim ventriloc. Informator al Securităţii încă de când era elev al Liceului „Tonitza“, conform adeverinţei CNSAS nr. 1520/30.08.2012, Puric şi-a construit o aură de guru. Iată ce spunea acum două săptămâni, găzduit taman de postul public, TVR: „Este interesant că, după Primul Război Mondial, s-a găsit o Românie analfabetă. Instituţiile culturii erau mici, erau sugrumate, erau supuse sub habsburgi, sub ţar. Dar dacă cumva, zic acum un paradox, analfabetismul ăla a fost ca o imunitate? Doar credinţa! Pe noi ne salvează şi azi credinţa. Pentru că paradigmele astea istorice se vor duce. Cum s-a făcut praf imperiul habsburgic, aşa o să se facă praf şi coteţul ăsta de comunitate europeană, care presupune lucruri de  degradare sufletească în paralel cu lucruri de civilizaţie“.

„Un ticălos ne poate fi de folos chiar pentru faptul că este un ticălos.“ - Lenin

 

Aberaţiile au continuat cu aceeaşi impetuozitate jalnică a stăpânitorului de certitudini: „România e o pradă. Este cea mai bogată ţară din Europa şi trebuie împărţită“ şi „Nu există fiinţă mai nefericită decât europeanul occidental“. La începutul anului, Sputnik, trompeta Moscovei, îl eticheta „un nou simbol al naţionalismului românesc“, într-un articol dedicat unui sondaj realizat de firma lui Marius Pieleanu, Avangarde, la comanda Antenei 3 şi „Jurnalului Naţional“. Titlul e revelatoriu: „Dan Puric şi Pleşoianu, noile preferinţe ale românilor - date spectaculoase!“ Pe primul loc în aşa-zisul top al încrederii românilor: un Puric.

Şi pentru că toate acestea trebuie să capete o concretizare politică, i-au spus simplu: Roexit. Stegarul e un fost ofiţer de informaţii, Daniel Dragomir, condamnat, împreună cu soţia, la câte un an de închisoare cu suspendare şi anchetat în dosarul Black Cube pentru spionarea lui Kovesi. Iniţiator al unui partid naţionalist, Dragomir are un discurs de o complexitate debordantă: „1. Puteţi să vă băgaţi păcăleala aia de MCV şi de Schengen undeva. 2. Românii decid singuri ce politică duce România ca stat suveran“.

Momentul pentru lansarea ideii ieşirii României din UE nu a fost, nici el, ales întâmplător: cu câteva zile înaintea referendumului avortat pentru definirea familiei tradiţionale şi în perioada în care Parlamentul European dezbătea situaţia statului de drept din România. Totuşi, cum se poate poziţiona un ofiţer, fie şi în rezervă, care a jurat credinţă statului român, împotriva angajamentelor de apartenenţă strategică ale ţării sale? Este o discuţie evitată în mod ciudat în spaţiul public, inclusiv la steril agitata comisie de control a SRI.

Între timp, haita îşi sporeşte accelerat rândurile. Pentru că unii aplică temeinic, aici, învăţătura verificată a tătucii Lenin: „Un ticălos ne poate fi de folos chiar pentru faptul că este un ticălos“.