Frica de libertate şi de partidele care o susţin militând împotriva cleptocraţiei dragniote şi a distrugerii justiţiei de către regimul pesedist naşte monştri. Pe plan politic, ca şi în justiţie.

De teama succesului meritat al alianţei USR-PLUS, Biroul Electoral Central, controlat de puterea pesedistă, a invalidat alianţa, eliminând-o din alegerile europarlamentare. Ceea ce e o ticăloşie monstruoasă. Una monumentală. Tipică putinizatului spaţiu post-sovietic.

Pretextul acestui act lesne de cotat drept samavolnic e subţire rău. Potrivit lui, Dan Barna şi Dacian Cioloş n-ar figura ca preşedinţi ai USR, respectiv PLUS în Registrul partidelor politice.

Această decizie anulează drepturile politice ale multor români care intenţionau să voteze alianţa, indignaţi fiind de măsurile demantelând democraţia liberală şi statul de drept adoptate de alianţa PSD-ALDE. Nu e, fireşte, singurul demers liberticid al antidemocraticului regim pesedist.

Care, pe drept, revoltă intelighenţia românească de vreme ce magistraţilor li s-au alăturat, recent, actorii. Mai nou protestează şi tot mai mulţi profesori şi studenţi din tot mai multe centre universitare. Fiindcă libertatea trăieşte în drepturi. Le anulezi, de pildă pe cele politice, sau pe ale magistraţilor, omori libertatea. Căci garanţia respectării drepturilor oamenilor rezidă într-o justiţie independentă.

Or, cu Tudorel Toader la pupitrul ministerului justiţiei, ca şi cu Florin Iordache înaintea lui, cleptocraţia „pesedisto-aldiotă“, cum i s-a spus, a atacat la baionetă, repetat şi fără jenă, pe model turcesc şi rusesc, această sacrosanctă independenţă.

Această decizie anulează drepturile politice ale multor români care intenţionau să voteze alianţa, indignaţi fiind de măsurile demantelând democraţia liberală şi statul de drept adoptate de alianţa PSD-ALDE.

Mai nou, secţia specială de investigaţie a magistraţilor, creată de „Slugărel“ în pofida avizelor negative ale Europei, ale UE, ale Comisiei de la Veneţia, ale Greco şi ale altor organisme, ca şi ale majorităţii magistraţilor români, a convocat-o pe Laura Kövesi la audieri. Ca un făcut, termenul convocării ei coincide cu ziua deciziei Parlamentului European cu privire la candidatura ei. În cauză e aşa-zisul „dosar Ghiţă“. Acest dosar, foarte probabil ilegal, precum şi audierile nu mai puţin ilegale derulate în baza lui, au un scop politic vădit, fiind, ca atare, în răspăr cu independenţa justiţiei, cu principiile statului de drept şi cu interesele de integrare euro-atlantică ale românilor.

Sub pretextul îndreptării unor prezumitve „nereguli“, sau „ilegalităţi“ comise ca magistrat de fostul procuror general, devenit apoi un respectat vânător de fapte de corupţie ale celor cu pâinea şi cuţitul, se face totul să i se distrugă prestigiul Laurei Kövesi. Or, o atare operaţiune de calomniere e muncă grea. Fiindcă se loveşte dur de reputaţia internaţională ireproşabilă a celui defăimat.

Căci, în ciuda demiterii ei de către ministrul injustiţiei româneşti, cu complicitatea CCR şi a unui pe-atunci abulic preşedinte, fosta şefă a DNA a fost cotată la unison de experţi independenţi europeni şi de comisiile de specialitate ale Parlamentului European, ca magistrat competent şi impecabil. În termeni similari s-a pronunţat şi prestigiosul ziar britanic, Financial Times.

Or, Slugărel şi, mai ales, stăpânul său din fruntea regimului dragniot suportă la fel de puţin să fie contrazişi ca tiranul ex-kaghebist de la Moscova şi cel islamist de la Ankara. În consecinţă, Toader, căruia i s-a arătat recent pisica în Parlamentul bucureştean, ministrul Justiţiei fiind intimidat cu virtualitatea demiterii sale prin moţiune de cenzură, a primit pesemne ordin să răspundă cât mai dur ziarului londonez. Servil şi obsecvios din cale afară, Toader s-a grăbit să se conformeze.

Din această perspectivă, textul lui Slugărel nu poate să nu amintească fatal de sinistrele delaţiuni trimise poliţiei politice comuniste de către ticăloşii care, sub Gheorghiu-Dej ori în ceauşism, doreau cu orice preţ să scape de un adversar, rival sau concurent puternic şi competent.

Ca atare, i-a cerut cotidianului britanic, în numele guvernului, deci al românilor, un drept la replică, publicat de FT sub titlul „Coerciţia în campania anticorupţie românească“.

În răspăr cu adevărul şi bunul simţ, ministrul zis al „Justiţiei“ susţine onctuos şi ipocrit, în acest text, că n-ar avea, chipurile, „nimic personal împotriva Laurei Codruţa Kövesi, unul dintre cei trei candidaţi la funcţia de procuror-şef al Parchetului European. Dar din toate dovezile pe care le-am văzut - de la judecători, procurori şi alte surse credibile - ea nu ar trebui să fie numită în această poziţie extrem de importantă. Laura Codruţa Kövesi“, mai afirmă Tudorel, în mod fals, „nu a fost revocată anul trecut din fruntea DNA pentru că a ţintit politicieni corupţi. A fost revocată pentru că a încălcat legea. CCR a spus asta. Strategia de investigaţii a doamnei Kövesi a fost bazata pe constrângere“.

E vorba de o replică-denunţ de o enormă duplicitate şi falsitate, care uită să admită realităţi cheie. De pildă politizarea CCR, de la care se revendică textul. Toader mai invocă nonargumente ca „şocul“ pricinuit de deschiderea câtorva mii de dosare intentate magistraţilor, unei femei ostile anticorupţiei şi fostei şefe a DNA, care, magistrat fiind, a demonstrat o notorie obedienţă puterii pesediste. Putere criticată pretutindeni în Europa pentru distrugerea independenţei justiţiei, a separaţiei puterilor şi, deci, a statului de drept. Or, şi preşcolarii, nu doar slugi ca Tudorel şi Dana Gârbovan ştiu în România că orice magistrat care se respectă e dat în judecată automat de delincvenţii pe care-i anchetează. Ceea ce explică numărul mare de dosare înfierate în dreptul la replică remis ziarului în numele românilor.

Din această perspectivă, textul lui Slugărel nu poate să nu amintească fatal de sinistrele delaţiuni trimise poliţiei politice comuniste de către ticăloşii care, sub Gheorghiu-Dej ori în ceauşism, doreau cu orice preţ să scape de un adversar, rival sau concurent puternic şi competent. E adevărat că azi turnătoria nu mai înseamnă Gulagul, ci „doar“ distrugerea profesională şi morală a omului turnat.

Notabil e şi că denunţul împotriva eminentei românce s-a transmis Înaltei Porţi (a opiniei publice britanice), de către un regim de patrihoţi, făcând mare caz de pretinsa lui „nevinovăţie“ în materie de calomniere a românilor în străinătate. De o importanţă vitală e reacţia românilor şi europenilor la noile asalturi antidemocratice. De replica şi de amploarea protestelor lor depinde viitorul României.

Petre Iancu - Deutsche Welle