Îşi spun raelieni, de la întemeietorul acestei religii, Rael – un francez despre care se zice că a fost răpit de extratereştri în 1973 şi apoi readus pe Pământ. Sunt 40 de raelieni activi în România, dar mişcarea ia amploare pe grupurile de pe Facebook. Oameni părăsiţi de toate speranţele religioase dau like şi se aruncă în braţele Elohimilor din spaţiul cosmic. 

Raelienii cred că extratereştrii au creat omul în laboratoarele lor spaţiale şi-apoi l-au lăsat să-şi facă de cap pe Terra. Acum, misiunea raelienilor este să le construiască făuritorilor lor un templu, o ambasadă. Machetele ne arată o construcţie cilindrică întinsă pe patru mii de metri pătraţi. “Costă cam la 37 de milioane de dolari cu tot cu teren”, spune Tomiţă Raelianul, şeful mişcării pe România (Toma Marinescu e numele lui din buletin). Bani ar fi, crede Tomiţă, însă blocajul e la guvern. Căci niciun guvern din lume nu doreşte să autorizeze o asemenea construcţie: un aeroport pentru OZN-uri. O ambasadă pentru diplomaţi mici, verzi şi cu capul mare. Raelienii români speră, totuşi, că vor reuşi să convingă guvernul nostru să le dea autorizaţie de construcţie. I-au scris chiar şi preşedintelui Iohannis, dar, deocamdată, nimic.

Aceasta este partea concretă a poveştii. Măruntaiele Raelismului scot, însă, la iveală un adevărat dadaism al credinţei. Dacă vreţi să aflaţi ce este Raelismul la nivel dogmatic, puteţi să rupeţi nişte bucăţi de hârtie, să notaţi pe ele toate preceptele religioase şi anti-religioase care vă vin în minte (de la psalmii lui David, la idei New Age, la cumsecădenie islamistă, la raţionalism ateu, la clonare umană, la gargară motivaţională). Amestecaţi-le bine într-un castron şi aruncaţi-le pe parchet, apoi luaţi-le aşa cum vă vin la mână. Veţi obţine o impecabilă mostră de discurs raelist. Raelismul - o religie OZN, o construcţie atât de aiuritoare încât adepţii ei au ales ca simbol al crezului lor steaua lui David în mijlocul căreia se află o svastică. 

Nu există o morală a acestei poveşti. Poate doar aceea că fiecare idee care se naşte pe lume, oricât de fantasmagorică ar fi, îşi va găsi într-un timp dat adepţii ei. Am întâlnit la Convenţia Raeliană de ieri tineri şi bătrâni, oameni educaţi şi oameni veniţi direct de la sapă. Fascinaţia pentru buzunarele ascunse ale constelaţiei nu are limite. Încă vă miră faptul că există indivizi care iau de bune manipulările zilnice de la televizor? Se poate mai mult. Orice poate fi crezut. Dacă Tomiţă Raelianul are adepţii lui, dacă Braco, magul care vindecă prin tăcere, are adepţii lui, atunci putem să apăsăm mult şi bine pe butonul de „fake news”. Viaţa e demult în altă parte.

Şi totuşi, ar mai fi ceva. O scenă petrecută în timpul Convenţiei aruncă un pic de praf de stele peste această deprimantă adunare. Doi pensionari. El fost arhitect, ea fostă parapsiholoagă. El cu o figură pietrificată de stupefacţie, ea învăluită în chakre de extaz. Când Tomiţă Raelianul ne-a dat pauză, l-am abordat pe el mai întâi: „Spuneţi-mi câteva cuvinte”. A răspuns: „N-am ce să îţi spun. Nu cred niciun cuvânt din ce aud aici. Am venit pentru nevastă-mea. Ea crede”. Şi a plecat să-i cumpere o cafea de la barul hotelului, căci ea are probleme cu picioarele şi se mişcă greu. Femeia a rămas pe scaun şi mi-a făcut capul calendar cu iluminaţii geto-daci, iar el a revenit câteva minute mai târziu cu cafeaua. Apoi s-a aşezat lângă ea, transformându-se în stâncă pentru încă o oră. Pe scurt, asta se numeşte dragoste şi dacă civilizaţia noastră continuă să existe nu e nici din meritul extratereştrilor, nici datorită dogmelor religioase. E pulsaţia asta miraculoasă, ilogică şi supraomenească.

CITIŢI ŞI: Braco, bărbatul care vindecă boli dintr-o privire