Două planuri de război pentru răsturnarea comunismului în România

În primele două episoade ale serialului, am prezentat nivelul teoretic al jocurilor, adică ceea ce era cadrul general şi privirea de ansamblu pe care, la cel mai înalt nivel, americanii o aveau despre România precum planul de intervenţie pe care îl imaginau în consecinţă.

Dar nu aş vrea ca incursiunea noastră în documentele desecretizate ale CIA să se oprească doar la cazul unui singur demers eşuat, cel al paraşutării celor 13 membri ai unui grup pe cât de rapid şi sumar pregătit şi acoperit contrainformativ, pe atât de imediat şi total vulnerabil, aşa cum a dovedit-o acţiunea liderului formaţiunii care, imediat după paraşutare, a informat instantaneu echipa Securităţii, obţinând în schimb libertatea promisă. N-ar fi drept să credem că, în spatele acestei acţiuni nu au existat speranţele legate de o construcţie reală ulterioară care să se bazeze tocmai pe ceea ce ar fi trebuit să fie succesul implantării acelei prime echipe.

Logica proiectului era adaptată condiţiilor unice din România, adică absenţa unei reţele naţionale de partizani , ceea ce implica - după cum veţi vedea din primul document al CIA pe care-l publicăm la finele acestui articol, nevoia absolută a formării din exterior a unei asemenea reţele reale a rezistenţei româneşti. Sperau ca, până în 1952, să formeze în România „maximum patru, minimum două puncte de control pentru operaţiuni, depozite de materiale şi puncte de rezistenţă pentru refugiu...bazele nu trebuie folosite în faza Războiului Rece ca puncte de întâlnire pentru personalul recrutat. Sunt puncte de comandament şi de control din care operează personalul infiltrat. Doar în cazuri de extremă urgenţă agenţii rezidenţi vor afla sau vor fi duşi în aceste baze“.

Americanii intuiau că se vor confrunta cu marea problemă a selecţiei personalului pentru aceste misiuni, dar fie că decideau întreruperea proiectului din cauza numărului mare de necunoscute implicate în acest proces, fie se lăsau în seama norocului sau a recomandărilor venite din România în favoarea unor persoane „totalmente demne de încredere“. Şi rezultatele s-au văzut rapid.

Dar asta nu înseamnă că nu este teribil de interesantă valoarea construcţiei militare foarte amănunţite şi planificării operative concepute de americani, pe etape, în varianta că totul mergea bine.

Pentru „operaţiuni specifice de Război Rece“ era prevăzută o pregătire de două-trei luni în Germania în activităţi clasice de nivel minimal. Ceea ce este cel mai interesant sunt datele pregătirii pentru implicarea într-un „război cald“. Era prevăzută o companie de gardă, forţe pentru lupta de gherilă care să ajungă la un total de 500 de agenţi  şi care, până în 1954, să formeze o unitate impresionantă de aproximativ 15.000 de luptători. Deja intră în calcul livrarea de materiale şi provizii în cantităţi mari sau foarte importante. Acţiunile de luptă fiind precedate de demararea unui program intensiv de război psihologic ofensiv „pentru a pregăti poporul român în a primi şi ajuta pe agenţii noştri. Românii au dezvoltat teama şi neîncrederea în orice tip de luptă clandestină deoarece regimul comunist a creat şi sprijinit grupări de rezistenţă- în cadrul unui efort de a descoperi structurile opoziţiei şi potenţialii lideri ai mişcării de rezistenţă“.

N-avea să iasă, iar motivul profund ar putea să fie găsit în afirmaţiile din secţiunea raportului în care se face descrierea situaţiei politice. Cu o concluzie devastatoare:

„Situaţia politică în rândul refugiaţilor români a fost una de confuzie compusă din lipsă de încredere, rivalităţi personale şi politice, fonduri secrete şi un monarh subiectiv. Eforturile continue pentru a stabili o organizaţie reprezentativă care să servească drept acoperire şi sprijin au fost fără succes. Este făcut acum un efort final ca cele două facţiuni existente (în exil, n.n.) să se reunească sub egida Regelui. Dacă asta eşuează, se propune să fie creat şi controlat un grup de refugiaţi de către CIA/OPC pentru a ne ajuta în operaţiunile noastre, cu sau în absenţa cooperării Regelui.“

Mai tristă concluzie, mai severă şi necruţătoare analiză realistă, greu de găsit în perioada respectivă.

De remarcat că şi secţiunea „război economic“ se face doar pe experienţa câştigată cu programele altor ţări, începutul fiind proiectat prin acţiuni la scară mică, urmând să se treacă ulterior la o fază mai importantă. Dar totul avea să se blocheze după eşecul grav al primei misiuni în teren. Dar, tehnic vorbind, era realizat ceva, adică schema absolut logica a unei inetrvenţii în teren în România cu scopul de a răsturna regimul comunist (vezi doc.4)

Documentul Rădescu: Plan de război secret în România

Dar asta nu înseamnă că la Washington nu soseau documente dintre cele mai interesante. Unul dintre ele, cu siguranţă circulat între cei care erau tentaţi să creadă în perspectivele unei posibile mişcări de rezistenţă credibile în ţările comuniste, chiar şi în România, a fost şi acest Plan de război secret în România, trimis de către „secretarul personal al Generalului Rădescu“ fost (pentru trei luni) primul ministru al unui guvern pe care comuniştii l-au folosit cu succes drept trambulină pentru preluarea completă a puterii şi care, la data respectivă (ianuarie 1952) reuşise deja să fugă în SUA. 

„În esenţă - se spune în documentul CIA - proiectul este o încercare a formula un plan aplicabil pentru acţiuni subversive în România, folosind o organizaţie aparent creat şi controlată de Generalul Rădescu. Se spune că această organizaţie ar fi deja una existentă, în stare să implementeze planul şi doritoare să primească din partea SUA asistenţă şi materialele necesare acestui scop“.

În acest spirit trebuie lecturat materialul şi analizată - cu bunăvoinţă patriotică - validitatea premiselor de la care pleacă raţionamentul unui general român care venea să ofere, cu prestanţa conferită de grad şi funcţie ca şi de aura de provizoriu Prim Ministru, un plan de luptă împotriva comuniştilor instalaţi la putere în ţara sa de baştină, dar şi, foarte semnificativ, ca parte a ceea ce vedea că va fi o cruciadă creştină a Occidentului împotriva URSS.

Analiza stă în picioare la nivel teoretic şi la cel a intenţiilor morale. Mai departe, americanilor li se face promisiunea că cei din CIA, apoi forţele armate, apoi o eventuală acţiune aliată ar putea beneficia de sprijinul unei structuri „bazate pe principiul războiului naţional... Complexitatea unui război secret în România ar trebui să se bazeze doar pe românii conduşi de un ideal. Acest ideal ar trebui să fie personificat de oameni ce le sunt cunoscuţi, simboluri ale bătăliei naţionale pentru eliberarea şi în beneficiul ţării, surse ale vieţii normale democratice. Şi aceste personalităţi pot fi doar: Maiestatea sa Regele, generalii români desemnaţi de Rege în acest scop şi care sunt vechi luptători anti-comunişti... Avem la dispoziţia noastră, în România şi în Europa occidentală, cl mai bun potenţial uman format din personalităţi selectate individual şi observate o lungă perioadă de timp...Între timp, dispunem de contribuţia morală şi cooperarea practică a celor mai importante personalităţi din emigraţia românească, unanim recunoscute ca cele mai bune şi mai importante elemente în lupta comunismului, în România şi în străinătate“.

Domnul general le deschide americanilor de la CIA perspectiva repetării în România a unui tip de război secret care ar fi presupus nu numai resurse enorme (doar aveau americanii bani) ci şi, repet, o structură umană care să se fi format şi sudat anterior. Numai aşa cineva ar fi dat crezare asigurărilor date că existau nu numai lideri gata să preia conducerea, ci şi specialişti reali grupaţi în embrioane de unităţi militare. Generalul Rădescu asigura, pe un ton foarte serios şi convingător, că avea la dispoziţie acest personal specializat, atât în cadrul armatei române cât şi printre emigranţi.

Aveţi o descriere foarte precisă (pag. 36-37 din document) a bazei umane pe care se baza generalul că i-ar urma ordine, gata deja să intre în acţiune:

-70 de ofiţeri superiori, ofiţeri şi gradaţi, mulţi dintre ei aflaţi în serviciul activ în cadrul diferitelor unităţi, Mare Stat Major, Academia Militară etc.

- serviciile secrete şi poliţie - 15 persoane de încredere în fiecare serviciu activ

- transporturi: 60 de ingineri, funcţionari şi tehnicieni în serviciile de căi ferate, porturi şi de comunicaţii

- industria petrolieră şi de armament: 50 de ingineri şi tehnicieni în serviciul activ, 2 medic-bacteriologi în cadrul serviciului de seruri şi culturi din Bucureşti

- administraţia guvernamentală: 90 de funcţionari în serviciul activ

- Partidul Comunist - 60 de membri ai Partidului Comunist, unii membri de partid din 1944.

Problema este că analiştii americani aveau la dispoziţie propriile lor analize care arătau cât de mari, profunde şi fără putinţă de împăcare erau disensiunile care separau, în emigraţia română, cele două grupări antagonice. În consecinţă, era clar că referinţele la acest domeniu priveau, în cel mai bun caz, doar jumătate din masa virtuală, totul dublat de calitatea umană derizorie pe care o reclamau recrutorii americani puşi totuşi să pregătească forţa minimală de paraşutare în România.

A fost un fiasco total, ceea ce face ca scenariul propuse de Rădescu să fie absolut irealizabil. Dar documentul este oricum interesant pentru că arată ce diferenţe existau între liderii militari şi politici ai timpului respectiv. Şi explică de ce mişcarea reală de rezistenţă populară armată s-a făcut în ţări vecine nouă, chiar dacă a fost înăbuşită în sânge. Numai că, în negocierile finale la moartea comunismului, episoadele rezistenţei eroice au contat enorm.

Poate, dacă vă interesează, ar fi util să auziţi ce s-a spus despre acest subiect, inclusiv la Malta.

 1. Document din 9 ianuarie 1952: Desfăşurarea în teren a unei intervenţii americane - dimensiunea operaţională a Proiectului QKBROIL

2. Document din 17 aprilie 1951 - „Proiectul unui război secret în România“

3. Document din 8 octombrie 1951 - propunere de program pentru antrenamentul românilor în Operaţiunea QKBROIL

4. Aveţi aici cel mai complet document despre planificarea militară a operaţiunilor în din QKBROIL în perioadă de Război Rece sau de conflict „cald“, cu documentare amănunţită a rutelor de intrare şi ieşire a echipelor, aprovizionare şi regrupare. Dacă vă pasionează problema, puteţi face o comparaţie între ce gândeau americanii şi planificarea în consecinţă şi proiectul transmis de generalul Rădescu.