Oraşul împânzit de buncăre în anii ´50. „Au pereţii puternici, încât ar rezista bombelor atomice“ VIDEO
0
Cele mai multe dintre buncărele aflate în Hunedoara au fost înfiinţate la începutul anilor ´50, odată cu extinderea combinatului siderurgic.
Hunedoara, puternic industrializată în secolul trecut, s-a numărat printre regiunile strategice din România.
În primii ani ai Războiului Rece oraşul metalurgic, aflat în expansiunea accelerată de industrializarea dictată de regimul comunist, a fost împânzit de buncăre, unele fiind considerate suficient de solide pentru a proteja populaţia în cazul unor bombardamente nucleare.
Timp de zece ani, mai multe buncăre şi adăposturi au fost construite în municipiu, unele în incinta combinatului siderurgic, altele sub blocurile localnicilor, sub clădiri publice, ori au fost săpate în dealurile din jurul municipiului. De la începutul anilor ´60, autorităţile au renunţat la extinderea reţelei de adăposturi subterane.
Adăposturile din Oraşul Muncitoresc
Primele adăposturi antiaeriene pentru populaţia civilă au fost înfiinţate la sfârşitul anilor ´40, odată cu construcţia cvartalului O.M. (Oraşul Muncitoresc), primul cartier de blocuri din Hunedoara. Clădirile şi spaţiile de locuit au fost structurate în aşa fel încât în caz de război să poată fi transformate în adevărate fortăreţe.
Bloc din O.M. unde a funcţionat un adăpost antiaerian. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Proiectanţii cvartalelor hunedorene, Titu Evolceanu şi Gheorghe Pavlu, au susţinut de la bun început că noul spaţiu urban era inspirat de modelele sovietice - fără a preciza alte repere temporale - şi integra ”armonios” ”denivelările terenului" în ansamblul arhitectural”, arăta Mara Mărginean, în volumul „Ferestre spre furnalul roşu” (Editura Polirom, 2015).
Faţadele blocurilor erau zugrăvite în mai multe culori, clădirile au parter şi două etaje, iar fiecare apartament avea câte două camere, un hol şi o bucătărie. De asemenea, fiecărei locuinţe îi era repartizat un spaţiu în pivniţa blocului, folosit ca depozit de lemne şi de alimente. Beciurile clădirilor marcate cu litera A puteau fi folosite, la nevoie, ca adăposturi anitaeriene. Majoritatea şi-au păstrat şi în prezent utilitatea de depozite şi cămări pentru alimente.
Labirintul subteran din centrul Hunedoarei
Două clădiri emblematice ale Hunedoarei, construite la începutul anilor ´50 în zona Oraşului Muncitoresc ascund şi ele adăposturi antiaeriene.
GALERIE FOTO CU CASA DE CULTURĂ ŞI BUNCĂRELE DE SUB EA
VIDEO CU ADĂPOSTUL SE SUB CASA DE CULTURĂ
Casa de Cultură din centrul Hunedoarei a fost ridicată la mijlocul distanţei dintre poarta combinatului siderurgic şi cartierul de blocuri.
Adăpostul de sub Casa de Cultură. ADEVĂRUL
Sub clădire se află o reţea de buncăre, care putea găzdui circa 200 sute de oameni. Adăpostul are şase porţi blindate, ferecate cu încuietori de oţel, iar dincolo de uşi se înfăţişează încăperile dispuse sub forma unui labirint, în care vizitatorii se pot rătăci uşor.
Intrarea în buncărele de sub Casa de cultură. ADEVĂRUL
Camerele, cu pereţi groşi şi priciuri de beton, corespondează între ele prin culoare înguste şi joase, altele prin mici deschizături în perete prin care oamenii trebuie să se strecoare. Reţeaua subterană se întinde pe sute de metri pătraţi, ajungând chiar şi sub fântâna arteziană din Piaţa Regele Ferdinand. Recent, odată cu renovarea Casei de cultură, instalaţiile electrice din subteranul ei au fost înlocuite, pereţii au fost zugrăviţi, iar uşile grele de fier au fost revopsite.
Adăpost antiaerian, folosit de oamenii străzii
Tot în primul deceniu de comunism a fost construit complexul Corvinul, cu o arhitectură inspirată din cea în vogă la acea vreme în oraşele Uniunii Sovietice.
Restaurantul Corvin. ADEVĂRUL
„Restaurantul Corvinul reprezintă una dintre cele mai spectaculoase clădiri finalizate în Hunedoara la începutul anilor ’50”, scria cercetătoarea Mara Mărginean.
Aici, în iunie 1962, a luat masa Nikita Hruşciov, omul care a condus Uniunea Sovietică, timp de peste un deceniu după moartea lui Stalin. Sub vechiul restaurant a fost înfiinţat un adăpost antiaerian, care în ultimii ani, până recent când accesul în interior a fost blocat, era folosit adesea ca adăpost pentru oamenii străzii.
Buncărele antiatomice din combinat
În combinatul siderurgic din Hunedoara, în primii ani după Al Doilea Război Mondial au fost construite trei buncăre antiaeriene.
Schiţa combinatului din Hunedoara, în raportul CIA, din decembrie 1955. Cu cifra 11 sunt indicate locurile unde se aflau buncărele.
„Aceste buncăre sunt suficient de spaţioase încât să permită locatarilor din vecinătatea lor şi muncitorilor să se adăpostească aici. Buncărele au fost construite la o adâncime de cinci metri sub pământ şi au pereţii din beton atât de puternici încât, potrivit oamenilor de la faţa locului, ar putea rezista chiar şi bombelor atomice”, arată un raport al CIA din 20 decembrie 1955.
Combinatul în anii ‛50. Foto: Arhiva CSH
O schiţă ataşată documentului secret indică locurile unde s-ar fi aflat buncărele, în apropiere de fosta turnătorie a combinatului, de uzina electrică şi de oţelărie. Adăposturile se află pe vechea platformă siderurgică a Hunedoarei, ocupată în prezent de ruine, după demolările de amploare care au avut loc în anii 2000.
Adăpostul de lângă Castelul Corvinilor
Un alt adăpost antiaerian, la fel de solid ca şi cele din combinat, a fost construit la începutul anilor ´60, într-o stâncă a Dealului Sânpetru, în imediata vecinătate a Castelului Corvinilor şi a combinatului.
Adăpostul săpat în stânca de lângă Castelul Corvinilor. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Buncărul, aflat în prezent în conservare, a fost şi el conceput pentru a rezista bombardamentelor puternice. Adăpostul, aproape invizibil din exterior, era dotat cu instalaţii de ventilaţie şi de filtro-ventilaţie, iar la nevoie, exista posibilitatea să se branşeze aici un generator de curent, în cazul în care reţeaua electrică nu funcţiona.
Putea găzdui aproape 1.000 de oameni, pe culoarele sale dispuse în forma literei H. În prezent, autorităţile vor să îl transforme într-un obiectiv turistic.
Ruinele buncărului secret
Din reţeaua de apărare a oraşului a făcut parte şi un fost buncăr militar, cu mai multe niveluri, semiîngropat, care a funcţionat în trecut ca punct de comandă al Regimentului 15 Rachete şi artilerie antiaeriană de la marginea Hunedoarei.
VIDEO CU FOSTUL CENTRU DE COMANDĂ A RACHETELOR
Acum, întregul edificiu este distrus, iar locul inaccesibil timp de mai multe decenii oferă oaspeţilor săi o privelişte dezolantă. Centrul de comandă al unităţii militare din Hunedoara era un loc secret, de care civilii nu îndrăzneau să se apropie.
Intrarea în fostul centru de comandă. ADEVĂRUL
De aici erau coordonate acţiunile celor patru divizioane de foc ale Regimentului, înfiinţate la sfârşitul anilor ´50, la Orăştie, Vadu Dobrii, Haţeg şi Ilia. Acestea erau dotate cu rachete sovietice care a nevoie urmau să fie folosite pentru a apăra regiunea industrială de atacurile aeriene.
Centrul de comandă a rachetelor. ADEVĂRUL
Sub „scutul” lor se aflau oraşele Deva, Hunedoara, Haţeg şi Orăştie, combinatele din Călan şi Hunedoara, termocentrala Mintia, uzinele din Orăştie, minele de fier din Ghelari şi Teliuc, nodul feroviar Simeria şi uzina militară din Cugir. Unităţile minitare au fost închise la începutul anilor 2000.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Istoria secretă a uraniului din România. Cum a început goana sovieticilor după metalul preţios
Se încarcă comentariile...
