Transformarea uriaşă în două decenii a combinatului siderurgic din Hunedoara. Cum a lucrat natura VIDEO
0
În două decenii, combinatul siderurgic din Hunedoara a trecut prin transformări importante. Natura a pus stăpânire peste ruinele sale.
Peste 100 de hectare din întinderea vechiului combinat siderurgic al Hunedoarei se transformă odată cu venirea primăverii într-un „coridor verde”.
GALERIE FOTO CU LOCUL FOSTEI PLATFORME INDUSTRIALE
Au trecut aproape două decenii de la primele demolări ale marilor construcţii din vechiul combinat siderurgic al Hunedoarei. În anii 2000, clădiri, turnuri, uzine, instalaţii şi furnale uriaşe, structuri cu înălţimi de până la 50 de metri, au fost puse la pământ, după zeci de ani de la ridicarea lor, lăsând locului munţi de dărâmături.
O parte a materialelor de construcţii, în special elementele metalice, au fost valorificate, însă fundaţiile a sute de construcţii au rămas înfipte în pîmânt peîntinderea de aproape 150 de hectare de pe malul stâng al Cernei, râul care desparte fosta platformă siderurgică de cartierele Hunedoarei.
Alături de fundaţiile coloşilor de beton, au rămas abandonate o reţea de construcţii subterane (labirinuturi, subsoluri, şanţuri, conducte de beton, piloni şi ziduri de susţinere) ce se întinde pe pe zeci de kilometri. Multe dintre marile ruine sunt îngropate sub mormanele de moloz, iar puţini hunedoreni le mai pot recunoaşte vehea utilitate, din anii în care combinatul avea peste 20.000 de salariaţi.
Ruinele combinatului, oază de verdeaţă. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Ruinele combinatului au „înverzit”
De la începutul anilor 2000, doar 20 de hectare din fosta platformă industrială au fost ecologizate şi transformate într-un parc de afaceri, aflat în vecinătatea Castelului Corvinilor. Alte peste 100 de hectare, acoperite în mare parte cu ruine, au rămas în grija naturii, iar în cele aproape două decenii de abandon aceasta şi-a spus cuvântul.
O mulţime de oaze de verdeaţă au acaparat locurile vechilor uzine şi furnale. Pâlcuri de pădure în care animalele şi păsările sălbatice trăiesc nederanjate de prezenţa omului ocupă locurile unora dintre cele mai poluante secţii din trecutul combinatului, iar priveliştea oferită primăvara este spectaculoasă. Cei care vor să le viziteze o pot face pe Strada Stufit, drumul acoperit cu pământ şi zgură care mărginea fostul combinat, de la intrarea în Hunedoara (zona Izvor) până în satul Răcăştia.
Ruinele combinatului, oază de verdeaţă. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Planurile de ecologizare a celor peste 100 de hectare din fosta platformă industrială nu au fost abandonate, susţin reprezentanţii Primăriei Hunedoara.
„Două proiecte vizează ecologizarea unei suprafeţe totale de aproximativ 108 hectare. Acestea urmează a fi depuse pentru evaluare şi finanţare prin Programul pentru Tranziţie Justă. Conform primelor estimări făcute, ecologizarea suprafeţei amintite ar costa minimum 80 – 90 de milioane de euro. Un al treilea proiect are ca obiectiv transformarea altor 8,7 hectare de pe vechea platformă siderurgică într-o grădină urbană, tot prin intermediul unui proiect pentru care se intenţionează a se solicita finanţare europeană, de data aceasta prin intermediul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Grădina urbană ar urma să fie situată aproape de Castelul Corvinilor, astfel încât aceasta să devină un alt obiectiv turistic important al Hunedoarei dar şi o zonă de relaxare şi recreere pentru locuitorii zonei”, informează Primăria municipiului Hunedoara.
Combinatul în 1972. Foto: Press Ager
Povestea combinatului din Hunedoara
Uzinele de fier ale Hunedoarei transformate în anii ´50 în combinat siderurgic au o istorie de peste 130 de ani. Au fost înfiinţate în 1884, în acelaşi an în care a fost inaugurată şi, linia de cale ferată Hunedoara – Simeria.
Industria metalurgică a Hunedoarei s-a dezvoltat continuu în următoarele decenii, beneficiind de bogatele resurse de fier din Ghelari şi Teliuc, de materii prime din Ţinutul Pădurenilor şi de conexiunea cu bazinul carbonifer al Văii Jiului.
La începutul anilor 1970, Hunedoara avea 80.000 de locuitori, iar fiecare familie avea cel puţin un membru care lucra în cadrul combinatului. Complexul siderurgic, cu circa 20.000 de salariaţi era considerat unul dintre cele mai performante centre industriale din ţară, având o producţie de peste 5,5 milioane de tone de oţel.
Oţelul, laminatele şi celelalte materiale produse în combinat ajungeau în unităţile de producţie ale Ministerului Industriei Metalurgice, în industria constructoare de maşini şi în construcţii, iar circa 13 la sută din produsele siderurgice erau exportate. Combinatul avea contracte de livrări în 35 de ţări, cele mai importante fiind cu R.F. Germania, Franţa, Suedia, Marea Britanie, URSS şi R. S. Cehoslovacia.
De la începutul anilor ’80, semnele declinului economic al zonei au devenit tot mai vizibile în Hunedoara. În anii ’90, a început prăbuşirea combinatului, care a adus disponibilizări masive, demolări ale numeroaselor sale clădiri şi uzine şi jafurile nenumărate asupra patrimoniului său. La mijlocul anilor 2000, la ultimul mare val de disponibilizări, peste 5.000 de oameni au rămas fără serviciu.
Din 2003, Mittal Steel a achiziţionat compania de la statul român, iar din 2006, vechiul colos siderurgic a intrat în patrimoniul ArcelorMittal. Circa 700 de oameni lucrează în combinat, iar din moştenirea lui fac parte peste 110 hectare acoperite de dărâmături, pe lângă alte peste 100 de hectare nefolosite.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Problemele ArcelorMittal Hunedoara. Şefii combinatului siderurgic au cerut sprijinul Prefecturii
Se încarcă comentariile...
