Cine a fost celălalt Grigorescu din pictură. „Cel mai latin dintre pictorii români“ s-a născut într-un târg pitoresc din Dobrogea
0
Numele Grigorescu în pictură nu înseamnă doar Nicolae Grigorescu (1838-1907), autorul celebrelor tablouri „Car cu boi“, „Ţăranca“, „Fetiţa cu basma roşie“ sau „Dorobanţul“. Un alt pictor pe nume Grigorescu, Lucian Grigorescu, face parte din Pantheonul artei româneşti, apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români.
Lucian Grigorescu s-a născut în Dobrogea, la 1 februarie 1894, fiind fiul unui funcţionar din Medgidia. Urmează liceul la Constanţa, la Brăila şi la Bucureşti, iar în 1911 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, unde îi are ca profesori pe George Demetrescu Mirea şi Fritz Storck.
În timpul Primului Război Mondial, ca artilerist luptă pe fronturile din Dobrogea şi Moldova. Începe o lungă şi trainică prietenie cu Mihai Ralea, iar după război pleacă cu soţia sa, pictoriţa Otilia Maria Nichiforescu, la studii în Italia, unde este luat în grija sculptorului Ettore Ferrari.
Îndrăgostit de culoare, despre care spunea că este pretutindeni, ca o fericire dată de natură, Lucian Grigorescu începe să expună în saloanele oficiale de pictură de la Iaşi şi Bucureşti, în 1918. Un an mai târziu pleacă la Roma, unde studiază timp de 3 ani. Urmează o altă bursă obţinută prin concurs la Paris, la Academiile Grande Chaumiere şi Rousson. Românul este influenţat de Paul Cézanne, cutreieră lumea cu arta sa şi devine cunoscut prin expoziţiile pe care le are la Roma sau Helsinki, Paris sau Berlin, Moscova sau Cairo.
În anul 1925, pictorul descoperă farmecul oraşului francez Cassis sur Mer, fiind prezent la expoziţia universală de la Paris, dar şi la Dallas, unde este declarat de critici „un mare artist, una dintre cele mai preţioase nestemate ale artei“. În 1938 este invitat să participe la bienala de la Veneţia. Se întoarce în ţară, iar în timpul celui de-Al doilea Război Mondial este reporter militar, realizând pe front un documentar în acuarelă şi guaşă.
Schimbarea regimului din România îi oferă peisaje noi într-o ţară aflată în proces de „reconstrucţie“ comunistă. Grigorescu se remarcă drept un mare peisagist, pictează brigadieri, muncitori de pe şantiere, edificii care reconfigurează imaginea României. În 1948 devine membru corespondent al Academiei Române, fiind numit Maestru Emerit al Artei, Artist al Poporului, Laureat al Premiului de Stat.
Lucian Grigorescu moare la 28 octombrie 1965, la Bucureşti, lăsând lucrări de valoare din arta postimpresionistă, ce sunt expuse în Muzeul de Artă al României, în Muzeul Zambaccian, în Muzeul Brukenthal şi în Muzeul de artă din Constanţa şi Ploieşti. Cea mai cunoscută operă a sa, Arlechinul (sursă foto artindex.ro), se află în Muzeul Zambaccian, înfiinţat la Bucureşti de alt constănţean, colecţionarul de artă Krikor H. Zambaccian.
Fiul Medgidiei
În Medgidia, Lucian Grigorescu este păstrat în memoria oraşului la loc de cinste. O stradă, o şcoală, o grădiniţă, un muzeu, o fundaţie, o tabără internaţională de pictură şi Casa de Cultură din municipiul traversat de Canalul Dunăre-Marea Neagră poartă numele celui mai mare artist al său, Lucian Grigorescu, celălalt Grigorescu din pictura românească.
Muzeul Lucian Grigorescu a fiinţat între 1964 şi 1975 într-o clădire improprie. În 1975 a fost inaugurată actuala clădire, unde a fost expusă colecţia cu tematică „pictură românească“, cu subiecte inspirate de peisajul dobrogean (N. Tonitza, Gh. Petraşcu etc), lucrări realizate de artişti dobrogeni (L. Grigorescu, l. Ciucurencu, Ion Pacea, Ion Nicodim, Ion Biţan etc.), lucrări de sculptură semnate Ion Jalea, B. Caragea etc, precum şi peste 100 de lucrări de ceramică realizate în taberele de artă Hamangia. În 2009, însă, muzeul a fost închis de Consiliul Judeţean Constanţa, care a invocat lipsa de fonduri pentru funcţionarea sa. Televiziunea locală TV Alpha Media a iniţiat o petiţie online pentru redeschiderea muzeului.
La 1 februarie 2012, de ziua naşterii maestrului, s-a deschis Muzeul Virtual de Arte Plastice Lucian Grigorescu. Aceasta este titulatura sub care sunt prezentate activităţile artistice de la Tabăra Internaţională de Pictură Lucian Grigorescu de la Medgidia. Înfiinţarea site-ului Galeriei de Artă a Medgidiei a fost anunţată la serbarea organizată de Şcoala Lucian Grigorescu.
„Muzeul spune povestea de început a taberei, reflectă şi oferă informaţii despe participanţii tuturor ediţiilor şi încântă cu expoziţia tablourilor, el rămânând deschis şi pentru ediţiile viitoare. Specificul acestui muzeu este disponibilitatea vizitării la orice oră din zi sau din noapte şi deschiderea către publicul de orice vârstă. Vă invităm să accesaţi site-ul la adresa www.galerievirtualamedgidia.ro. Site-ul se adresează iubitorilor de artă din Medgidia pe care îi invită să voteze pentru redeschiderea Muzeului Lucian Grigorescu“, au declarat edilii oraşului.
Lucian Grigorescu spunea despre oraşul copilăriei lui: „Medgidia era pe atunci un târg care mişuna de turci şi tătari, cu portul lor pitoresc. Era o lume simplă, primitivă, care făcea să trăiască peisajul dobrogean, monoton, dar plin de farmec, aproape aspru, dar sonor pentru cine se născuse în mijlocul lui. Dobrogea, cu peisajul ei atât de sobru, cu dealurile ei de sud, m-a urmărit pretutindeni. Oranjul din tablourile mele e un rezultat al nevoii de a ajunge la o nuanţă interesantă a roşului dobrogean. Aş putea afirma că am purtat în suflet culoarea ei luminoasă, dar sobră, poezia frustrată a stepei pontice“. Declaraţia maestrului este consemnată de Magda Cârneci, în albumul apărut la Editura Meridiane, în anul 1989.
Lucian Grigorescu Sursă foto wikipedia.org
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
