Tărâmul de basm de pe locurile copilăriei lui Eminescu. Locul unde arta are puteri vindecătoare

Tărâmul de basm de pe locurile copilăriei lui Eminescu. Locul unde arta are puteri vindecătoare

Complexul de basm din marginea pădurii de la Ipoteşti

Anca Larionesei, o psihoterapeută din Botoşani, a creat un tărâm de basm lângă codrii de la Ipoteşti. Botoşăneanca a construit din lut şi piatră trei locuri fermecate, unde vizitatorii pot descoperi puterea vindecătoare a artei şi frumuseţea creaţiei eminesciene.

Ştiri pe aceeaşi temă

La aproximativ 12 kilometri de municipiul Botoşani se află codrii de la Ipoteşti, satul copilăriei poetului Mihai Eminescu, un loc de basm, cu poteci tainice şi poeniţe feerice. Mii de turişti din toată ţara vin, anual, să admire şi să se relaxeze, mai ales toamna, în codrii lui Eminescu. 

Toţi străbat aceeaşi uliţă care şerpuieşte printre casele din sat, pe lângă biserică, şi se afundă pe sub coroanele arborilor. 

De aproximativ patru ani, chiar lângă poarta codrilor, în locul unde drumul străpunge cupola de arbori seculari, a răsărit un loc desprins din vechile poveşti româneşti: o ogradă cu gard de nuiele, iar în interior, un turn de piatră ca în poveştile cu Făt Frumos, un bordei boltit din lut, dar şi o casă precum cea în care locuia Sfânta Vineri, decorată cu vechi simboluri neolitice. 
 
„Am revenit la Ipoteşti după trei ani şi am văzut acest ansamblu, la poalele pădurii. Am rămas efectiv uimită. Parcă cineva a teleportat peisajul acesta, cu tot cu căsuţe, din basmele pe care mi le citea mama în copilărie. Efectiv m-a impresionat, mi-a umplut ochii de lacrimi“, spune Adina, o turistă venită din Iaşi, la Ipoteşti. Întregul tărâm de basm, apărut la poalele codrilor eminescieni este, de fapt, creaţia unei tinere psihoterapeute din Botoşani, Anca Larionesei, şi reprezintă dorinţa sa de a arăta că arta şi basmul au cu adevărat o putere vindecătoare.  

Retragere la porţile basmului

Anca Larionesei are o carieră de peste 15 ani în psihoterapie, fiind un adevărat doctor de suflete. În plus, ea este pasionată şi de pictură, având numeroase lucrări expuse. Acum patru ani, însă, lumea psihoterapeutei se prăbuşea: şi-a pierdut şi cel de-al doilea părinte şi a întâmpinat probleme personale grave. A ajuns, aşa cum a mărturisit, un „psiholog în depresie“. În acel moment a hotărât să se retragă într-un loc unde să se regăsească. Mai precis, s-a mutat, împreună cu soţul şi copilul, în satul Ipoteşti, cătunul bunicilor săi. 

„Am plecat din oraş într-un soi de retragere. Era bine şi pentru mine, şi pentru copil“, spune Anca Larionesei. 
   În ”Casa Dorului” FOTO Anca Larionesei 
 
În acele momente de retragere în lumea feerică de la marginea codrilor Ipoteştilor s-a născut ideea de a amenaja un ţinut de basm care să exprime şi să cuprindă cel mai bine cele două pasiuni ale Ancăi Larionesei, psihoterapia şi arta. Totul a început cu o alergare de dimineaţă de la Observatorul din pădure către casa din Ipoteşti. 

Chiar la marginea tunelului de arbori care duce către lac, a văzut un teren de vânzare. L-a achiziţionat şi a decis să-l transforme în ceva unic. Atunci s-a născut „Artă şi suflet“, un proiect care îmbină psihologia cu arta. 

Ea a conceput imediat şi planul clădirilor care aveau să transforme terenul viran de la marginea pădurii: nicio alegere nu a fost întâmplătoare şi avea o simbolistică aparte. Urma să devină un loc al comunităţii şi al regăsirii spirituale: „Am imaginat un loc unde fiecare să se deconecteze de agitaţia cotidiană şi să se reconecteze la linişte şi la resursele interioare. Un loc unde fiecare să descopere câte ceva. Un loc aşa, ca în basme“, spune Anca Larionesei. 

„Turnul lui Făt Frumos“ şi căsuţa cu aripi

Construcţiile realizate în cadrul proiectului „Artă şi suflet“ au fost făcute din fondurile proprii. A început prin a realiza curtea cu pietriş şi amenajări de lemn, apoi gardul care îmbină elemente de piatră cu împletituri de nuiele. Între timp erau realizate clădirile principale, fiecare cu o simbolistică şi cu un rol bine stabilite – cea mai impozantă este „Turnul lui Făt Frumos“. 

Este un turn, în adevăratul sens al cuvântului, realizat din piatră, cu o scară interioară în spirală care duce la un punct de observaţie de unde poate fi admirat peisajul mirific al codrilor de la Ipoteşti, dar şi întregul sat. Construcţia, spune Anca, este inspirată de basmul „Făt Frumos din Lacrimă“ scris de Mihai Eminescu. „Am construit turnul inspirată de basmul lui Mihai Eminescu.
Anca Larionesei alături de un vizitator 
 
Îi introduce pe toţi cei care trec pe aici în lumea basmului, o lume care oferă speranţă, până la urmă. Scara în spirală din interior reprezintă ascensiunea, iar sus, vizitatorul vede zarea. Oricine îşi poate conştientiza, acolo, oportunităţile“, spune Anca Larionesei. 
 
Lângă „Turnul lui Făt Frumos“ se află „Căsuţa Dorului“, o locuinţă ce aduce aminte de cea a sfintelor din basme, realizată în mare parte din lemn şi lut, fiind decorată cu motive neolitice, ca o întoarcere către origini. „Am realizat pe faţadă un motiv solar prezent în civilizaţia Cucuteni, iar brâul care înconjoară casa reprezintă motivul renaşterii”, adaugă psihoterapeuta. Ce face specială „Căsuţa Dorului“ sunt cele două aripi uriaşe de înger, desenate de Anca pe partea din spate a clădirii. Toţi cei care vizitează locul se pot lipi de perete şi în felul acesta îşi ataşează, măcar pentru o poză, aripile de înger. 
Aripile de înger unde vizitatorii pot să-şi facă poze
 
În „Căsuţa Dorului“, vizitatorii au parte de o experienţă inedită: aici se află opera completă a lui Mihai Eminescu şi oricine se poate opri din ritmul alert al vieţii şi citi. În plus, toţi cei care-i trec pragul trebuie să recite măcar o strofă cu voce tare. „Aici se află opera integrală a lui Mihai Eminescu şi o punem la dispoziţia celor care caută un răgaz. Regula casei este ca cel care intră în acest loc să aleagă la întâmplare o strofă şi să o citească cu voce tare“, adaugă Anca Larionesei. 

„Cuibul Artiştilor“, locul marilor descoperiri

Cea de-a treia clădire din acest complex de basm este „Cuibul Artiştilor“. Propriu-zis, este o casă de hobbit sau, în mitologia românească, a unui pitic năzdrăvan. Este realizată din cărămidă şi piatră, cu uşa rotundă, ca în poveşti. Aici este locul unde arta şi-a găsit casă la Ipoteşti şi, totodată, locul unde se desfăşoară cele mai multe ateliere de lectură, pictură, creaţie literară şi muzică. 
 
Anca Larionesei spune că aici oamenii îşi pot regăsi inspiraţia sau îşi pot descoperi vreun talent ascuns. „Aici pot încerca nestingheriţi, fără jenă, fără teamă, fără presiune să se exprime artistic. Este acea legătură dintre suflet şi artă, legătură care se dovedeşte vindecătoare. Derulăm ateliere de lectură – au fost copii care cântă la chitară, artişti care se autodescoperă. Noi alegem acele cărţi care, prin bogăţie estetică, prin tematică şi lingvistică, deschid noi drumuri pentru minte şi inimă. Sunt de folos în crearea de relaţii cu lumea“, spune Anca Larionesei.  Interesant este faptul că şi „Cuibul Artiştilor“ are o simbolistică aparte şi elemente de decor total inedite. „Uşa rotundă reprezintă egalitatea artelor. Avem cărţi zidite printre cărămizi, cu o trimitere către legenda Meşterului Manole“, explică psihoterapeuta. 
Versurile din Casa Dorului FOTO Anca Larionesei
 
Întregul complex a fost dat în folosinţă de aproape un an şi au fost deja organizate numeroase ateliere. Au ajuns în acest loc inclusiv turişti străini, atraşi de imaginile cu acest veritabil colţ de basm. „Efectiv, m-am deconectat. Nu am ştiut când a trecut timpul. M-am afundat în cărţi, m-am jucat ca un copil şi am admirat pădurea – lucruri simple, dar atât de profunde“, mărturiseşte un tânăr sucevean. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi:
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările