A fost sau nu Eminescu român? Cele mai controversate ipoteze susţineau că ar fi fost rus, turc, sârb, bulgar sau neamţ: lucruri neştiute despre marele poet

Mulţi critici şi cercetători au polemizat pe marginea originii etnice a marelui poet Mihai Eminescu FOTO Adevărul

Încă din timpul vieţii poetului, originea etnică a lui Mihai Eminescu a fost îndelung disputată. Au fost critici literari, dar şi contemporani junimişti care credeau că ”Luceafărul” este de origine turcă, existând totodată teorii care îi dădeau botoşăneanului origini armeneşti, suedeze, poloneze, ruseşti, germane sau sârbeşti.

Mihai Eminescu - poetul şi gazetarul patriot, scriitorul de geniu al literaturii române - a avut de-a lungul timpului o origine etnică disputată. Născut pe tărâm românesc, în Ţara de Sus a Moldovei, la Botoşani, poetul a fost revendicat de mai multe naţionalităţi prin genealogia părinţilor săi. 

Au fost critici literari, specialişti şi chiar prieteni de-ai săi care, după chipul lui Mihai Eminescu, puţin oriental, spuneau ei, credeau că originea familiei Eminovici este turcească, albaneză, persană, armenească sau chiar bulgărească. Cât despre originile mamei marelui poet, Raluca Iuraşcu, s-a spus cu certitudine că ar fi fost ruseşti, căzăceşti, iar în Eminescu ar fi clocotit ba sânge de rus, ba de suedez, după unii, ba de turc, aşa cum credeau alţii. 

Eminescu urmaşul lui Emin Efendi

O ipoteză îndelung discutată şi pornită de la o serie de afirmaţii ale prietenilor lui Eminescu este cea a originii turceşti a poetului. Consemnată şi în ”Viaţa lui Mihai Eminescu”, de George Călinescu, originea orientală a poetului a umplut pagini întregi de studii. Cel care a dat tonul zvonurilor despre o posibilă origine turcească a fost pritenul poetului şi colegul său de la ziarul ”Timpul”, scriitorul ardelean Ioan Slavici. Din perioada studenţiei la Viena, când îl şi cunoaşte pe Eminescu, acesta observa radicalul turcesc Emin în numele lui Eminescu şi îi spunea în glumă ”turcule”. 

Totodată, acelaşi Slavici spunea că Mihai Eminescu avea ceva oriental în înfăţişare. Iacob Negruzii, colegul de la ”Junimea” al poetului, intră şi el în joc şi scrie în lucrarea sa jurnal ”Amintiri de la Junimea”: „După unii, bunul sau străbunul lui Eminescu ar fi fost turcul Emin”. Mai apoi, s-a declanşat o adevărată turcizare a poetului botoşănean. 

Nicolae Petraşcu, un tânăr junimist, unul dintre primii eminescologi, scria în prima sa lucrare de critică  - ”Mihai Eminescu, studiu critic”, apărut în 1892 - că strămoşul lui Eminescu ar fi fost un anume Emin-Efendi, negustor turc stabilit undeva în zona Bucovinei. Ipoteza apare şi într-un ziar ieşean de la sfârşitul secolului al XIX lea, ”Curierul Balassan”, unde un redactor care semna anonim spunea că Eminescu se trăgea dintr-o familie de negustori turci veniţi în Moldova, Emin Efendi fiind chiar bunicul poetului.

George Călinescu, în cele din urmă, preia informaţiile apărute anterior în critica vremii şi însemnările contemporanilor şi nota în ”Viaţa lui Eminescu”: 

”Întâia bănuială, dar, este că strămoşul său ar fi fost turc. Emin Efendi, neguţător turc, pripăşit prin ţară, s-ar fi aşezat după unii la Vatra Dornei, după alţii la Suceava şi mai apoi la Botoşani, s-ar fi botezat creştineşte, schimbându-şi numele în Eminovici şi, însurat cu o româncă, ar fi pus bazele ilustrei familii. Ciudăţenia numelui a sprijinit acestă geneză; prietenii ziceau poetului în glumă ”turcule” şi el însuşi, în epoca rătăcirii, lăsându-se în voia unei amare fantezii, se declara urmaş al lui Utungi Emin Aga”. 

Eminescu - albanez, persan, bulgar sau armean?

Alte opinii privind originea etnică a lui Mihai Eminescu, considerate de cei mai mulţi critici fanteziste, dar totuşi intens discutate, sunt că poetul naţional ar fi avut origini albaneze, persane, armeneşti sau chiar bulgăreşti. Cel care dă tonul, involuntar, este tot prietenul lui Eminescu, Ioan Slavici. Acesta crede că Eminescu pare să aibă origini albaneze sau persane, după felul cum arată. 

”Eminescu era înscris la Facultatea de Filosofie, dar îl vedeam regulat la interesantul curs de economie naţională a lui Lorenz Stein, precum şi la cel de drept roman al lui Ihering – un tânăr oacheş, cu faţă curată şi rasă peste tot, cu un lung clăbăţ bănăţănesc peste pletele negre, cu ochi mărunţi şi visători şi totdeauna cu un zâmbet oarecum batjocoritor pe buze – un albanez, îmi ziceam, poate chiar un persian”, arăta acesta în ”Amintiri despre Eminescu”.

Despre origini atribuite lui Eminescu au mai scris profesorul Leca Morariu, făcând o paralelă între numele lui Eminescu şi Eminowicz, o familie poloneză din Liov, care a dat şi doi poeţi, pe Ludwig Eminowicz şi Roman Eminowicz. 

De la numele familiei poloneze se ajunge tot la originile poetului. Profesorul Peter Tomaschek descoperă că, de fapt, la orginea familiei Eminowicz stă un Murad Eminowicz, care era negustor armean din Liov. Cu alte cuvinte, familia Eminowicz are origine armenească şi, implicit, şi poetul Mihai Eminescu ar fi fost la origine tot armean. Au fost şi scriitori precum piteşteanul I.C. Fundescu, redactor la ziarul bucureştean ”Telegraph”, sau Alexandru Macedonski, cunoscutul rival al lui Eminescu, care-i atribuiau poetului origine bulgărească. 

Eminescu - suedez sau german?

Alte păreri fanteziste, apărute chiar din timpul vieţii poetului, îi dădeau origini nordice. Mai precis, Gheorghe Nicoleanu, redactorul revistei ”Fântâna Blanduziei”, preciza că Eminescu ar avea origine suedeză. Despre acest aspect pomeneşte cu lux de amănunte şi George Călinescu. ”El ar fi fost nepot de fiu al unui ofiţer de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII lea, stabilit după bătălia de la Poltava la Suceava, pe lângă familia baronului Mustaţă”, precizeza criticul literar. Origine germanică îi conferea lui Mihai Eminescu şi profesorul botoşănean Gheorghe Isăcescu, care spune de-a dreptul că poetul este neamţ.

Rusul sau sârbul Eminescu

După păreri privind originea orientală a lui Eminescu apăruseră şi idei care plasau influenţele etnice ale poetului în zona slavă. Mai precis, se vorbea despre originea ucraineană a lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. 

După mărturiile fratelui mai mic al poetului, Matei Eminescu, Raluca Eminovici spunea despre soţul său că ar fi rutean, fiindcă vorbea cu un frate de-al său mai mult în limba rutenilor. Din opera lui George Călinescu, ”Viaţa lui Eminescu”, puteam afla că, din contră, mama lui Eminescu, Raluca Eminovici, fostă Iuraşcu, ar fi avut origini ruseşti. 

”După mamă, Eminescu pare, însă, indiscutabil, rus. Căci moşul acesteia era un muscal, de nu cumva cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice şi aşezat pe malul Siretului, în apropiere de satul Sarafineşti, unde, în straie ţărăneşti şi sub numele de Donţu, se îndeletnicea cu prisaca”, scria Călinescu. 

”Scriitorul acestor şiruri e însuşi neam de ţărani”

Majoritatea criticilor şi specialiştilor, inclusiv George Călinescu, spun, însă, că atribuirea atâtor origini etnice lui Mihai Eminescu sunt fanteziste şi că este aproape sigură originea română a acestuia şi a familiei Eminovici. Originea familiei s-ar pierde în negura timpului în ţinuturile Blajului. Cu alte cuvinte, dacă Eminescu nu era sârb, turc, bulgar, armean sau polonez, cu siguranţă avea şi origini ardeleneşti. Istoricul literar şi criticul Dumitru Vatamaniuc este cel care susţine că Iminovicii ar fi originari din Transilvania, de unde au emigrat în zona Bucovinei. Aceeaşi opinie o avea, în perioada interbelică, şi criticul Bogdan Duică. 

„Pentru cei ce caută în Eminovici turcisme şi polonisme, iată între elevii şcoalei româneşti din Blaj se afla la 1757 un elev Vasile Iminovici”, scria acesta, făcând referire la Vasile Iminovici din Blaj. De altfel, la Blaj, numele Iminovici, după cum reiese din arhive, ar fi fost unul comun. După 1784, Iminovicii ar fi emigrat în Bucovina, parte integrantă ca şi Transilvania a Imperiului Habsburgic. Iminovicii, ştiutori de carte, români la origine, ar fi fost necesari cultivării zonei proaspăt anexate( Bucovina). Aceştia s-ar fi aşezat în satul Călineştii lui Cuparencu. 

Despre prezenţa familiei Eminovici în acest sat vorbeşte şi George Călinescu, care este convins de originea românească a lui Gheorghe Eminovici şi implicit a lui Mihai Eminescu. 

”În vreme ce biografii caută strămoşi de-ai poetului între Marea Baltică şi Marea Caspică, într-un sat din Bucovina, judeţul Suceava, zis Călineştii lui Cuparencu, trăiau până deunăzi şi mai trăiesc încă rude ţărăneşti ale lui Mihai Eminescu. Satul, românesc, era prin secolul al XVIII-lea jumătate a familiei Cuparencu, jumătate a boierului Cârstea. Satul exista cu mult înainte de ocupaţia austriacă şi fiindcă Petrea Eminovici, întâiul cu acest nume pe care îl găsim prin scripte şi amintiri, mergând îndărăt în vreme, se născuse cu probabilitate între 1732 şi 1736, e lucru hotărât că Eminoviceni au trăit şi înainte de 1736, fie în satul Călineşti, fie pe moşia boierului Cârstea de la Costâna”, adăuga Călinescu. 

Mai mult decât atât, însuşi poetul Mihai Eminescu îşi confirmă originea românească şi ţărănească: „Ne ţinem grapă de părinţi, ce neam de neamul lor au fost români… scriitorul acestor şiruri e însuşi neam de ţărani… şi a ţinut coarnele plugului pe moşia părintească”.

Vă mai recomandăm:

Blestemul familiei lui Eminescu: cei zece fraţi şi surori ale poetului au fost bântuiţi de suicid, ucişi de boli crunte, predispuşi la accidente fatale

Cimitirul din Suceava în care a fost amenajată o casă memorială a familiei lui Eminescu

Săracii şi bogaţii din Junimea. Disperat, Eminescu cerea bani, ameninţat de o „neagră mizerie“, iar Creangă mânca pe apucate. Maiorescu îi ajuta financiar