Cum arată bătrânețea în România: singuri, bolnavi şi săraci. Peste 600.000 de vârstnici nu au pe cine să cheme în ajutor

Bătrânețea în România vine, pentru mulți, cu probleme care se suprapun. Sărăcia, dificultatea de a se descurca fără ajutor și absența unei persoane pe care să se poată baza se adaugă singurătății și accesului tot mai dificil la servicii de îngrijire.

Sute de mii de bătrâni nu au de unde primi o mână de ajutor. Foto: Pixabay

Peste jumătate dintre românii care au trecut de 60 de ani au nevoie frecvent de ajutor pentru activitățile zilnice sau depind de o altă persoană, iar 13% spun că nu au pe nimeni la care să apeleze atunci când se află în dificultate.

Acestea sunt câteva dintre concluziile primului Barometru al Îmbătrânirii Active și al Nevoilor de Îngrijire pentru Vârstnici, realizat de CURS la solicitarea Centrelor ECHO și prezentat luni, 9 noiembrie, în cadrul conferinței de la București "România după 60 - Barometrul ECHO al îmbătrânirii - Realitatea de astăzi.”

Când ajutorul nu are de unde să vină

Aproximativ 4,7 milioane de români au peste 60 de ani, iar 53% dintre cei intervievați spun că au nevoie frecvent de ajutor pentru activitățile zilnice sau că depind de o altă persoană pentru a le putea face. Pentru 13% dintre ei, problema este și mai apăsătoare: nu au pe nimeni la care să apeleze atunci când au nevoie de ajutor. Raportat la populația de peste 60 de ani, procentul ar însemna aproximativ 600.000 de persoane.

Cei care se pot baza pe cineva găsesc sprijinul mai ales în familie. Soțul sau partenerul este persoana la care apelează 28% dintre respondenți, iar copiii sunt menționați de 14%. Vecinii și prietenii îi ajută pe 11%, frații și surorile pe 10%, iar alte rude pe 9%. Doar 5% spun că primesc sprijin din partea personalului medical sau a celui din serviciile sociale, în timp ce 7% plătesc un îngrijitor.

Foto: studiu CURS

Din cauza vârstei sau a stării de sănătate, mulți vârstnici ajung să aibă nevoie de ajutor pentru activități pe care altădată le făceau fără dificultate: 32% nu se mai pot ocupa singuri de administrarea medicamentelor, 31% au nevoie de ajutor pentru igiena personală, iar 29% pentru pregătirea mâncării.

Singurătatea și nesiguranța

Aproape trei din zece respondenți locuiesc singuri, în timp ce 48% împart locuința cu soțul sau partenerul. Faptul că o persoană nu trăiește singură nu înseamnă însă că are parte de sprijinul de care are nevoie. 37% dintre vârstnici spun că se simt adesea singuri, iar 29% nu au discutat cu membrii familiei despre propriile probleme în ultima lună, deși 43% afirmă că țin legătura frecvent cu rudele apropiate.

Nici locuința nu le oferă tuturor sentimentul de siguranță. Aproape trei din zece participanți la sondaj spun că nu se simt în siguranță în propria casă. Printre riscurile care îi îngrijorează se numără căderile, episoadele de confuzie și accidentele casnice.

În discuțiile de grup organizate în cadrul cercetării, unul dintre participanți a povestit că se teme ca persoana care îl îngrijește să nu uite mâncarea pe foc.

Pentru un sfert dintre cei intervievați, lipsa banilor este principala grijă, iar 16% se tem că nu vor avea pe nimeni alături atunci când vor avea nevoie. Cele două probleme se întâlnesc adesea: o persoană care nu se poate descurca singură are nevoie de ajutor, dar nu întotdeauna își permite să îl plătească sau are rude care să i-l ofere.

Sănătatea, amânată din lipsa banilor

Aproape jumătate dintre respondenți, 47%, își descriu starea de sănătate ca fiind proastă sau foarte proastă. Cu toate acestea, mulţi nu-şi permit controalele preventive. Doar 13% merg la astfel de consultații cel puțin o dată pe an, în timp ce 35% ajung la medic pentru prevenție mai rar de atât. Alți 23% se prezintă la control abia când apare o problemă, iar 10% spun că aproape niciodată nu fac astfel de verificări.

Foto: studiu CURS

Costul este un obstacol important: 48% dintre vârstnici spun că prețul îi împiedică să meargă la controale preventive. Într-un context în care mulți au deja nevoie de tratamente sau de ajutor pentru activități de bază, prevenția ajunge să fie amânată, deși tocmai depistarea din timp a problemelor de sănătate ar putea reduce nevoia unor intervenții mai dificile.

Viața socială, tot mai greu de susținut

Patru din zece respondenți spun că nu participă deloc la activități sociale, culturale sau recreative. Dintre cei care participă rar sau nu participă niciodată, 76% indică lipsa banilor drept principalul obstacol. Alți 11% spun că nu sunt interesați de astfel de activități.

În total, 60% dintre participanții la cercetare afirmă că iau parte zilnic sau periodic la întâlniri și activități sociale, religioase, culturale, recreative ori comunitare.

Pentru cei care reușesc să păstreze aceste legături, contactul cu familia și prietenii contează și pentru sănătate: 45% îl menționează printre factorii care îi ajută să se mențină în formă. Plimbările și exercițiile ușoare sunt indicate de 32%, iar tratamentele, recuperarea și sfaturile medicale de 36%.

Foto: studiu CURS

Datele arată că izolarea nu ține doar de lipsa oamenilor din jur, ci și de posibilitatea de a ieși din casă și de a participa la viața comunității. Chiar și atunci când există activități, costul le poate face inaccesibile pentru o parte dintre cei care ar avea nevoie de ele.

Centrele de îngrijire, o soluție puțin cunoscută și greu accesibilă

Nici serviciile rezidențiale nu reprezintă o opțiune clară pentru mulți vârstnici. 61% dintre respondenți spun că nu cunosc deloc serviciile oferite de centrele de îngrijire. În plus, 47% asociază căminul de bătrâni cu un loc trist și izolat, în timp ce doar 14% îl văd în primul rând ca pe un spațiu în care oamenii pot primi îngrijire și se pot simți în siguranță.

O eventuală mutare într-un astfel de centru ar deveni de luat în calcul mai ales dacă starea de sănătate s-ar înrăutăți: 41% spun că ar accepta această variantă într-o asemenea situație, iar 37% dacă nu s-ar mai putea îngriji singuri. Pentru 29%, decizia ar putea veni dacă ar rămâne fără sprijinul celor apropiați.

Costul cântărește cel mai mult atunci când vârstnicii se gândesc la alegerea unui centru: 31% îl indică drept principal criteriu. Urmează curățenia și condițiile din unitate, menționate de 13%, precum și activitățile sociale și recreative și siguranța, indicate fiecare de câte 11%. Pentru 19% dintre respondenți, plata unui loc într-un centru rezidențial sau într-un serviciu de locuire asistată ar fi pur și simplu inaccesibilă.

Cei intervievați au indicat și ce condiții ar considera importante într-un astfel de loc. 71% cred că într-o cameră ar trebui să stea cel mult două persoane. Baia proprie, adaptată nevoilor vârstnicilor, este cea mai importantă dotare pentru 25% dintre ei, urmată de lift, menționat de 17%, și de asistența medicală permanentă, indicată de 16%.

Ce rol ar trebui să aibă statul

În condițiile în care familia rămâne principalul sprijin, iar serviciile specializate sunt puțin cunoscute sau prea scumpe pentru o parte dintre vârstnici, 60% dintre respondenți consideră că statul ar trebui să contribuie la finanțarea serviciilor de îngrijire. Răspunsul indică așteptarea ca responsabilitatea pentru îngrijirea celor care nu se mai pot descurca singuri să nu rămână exclusiv în sarcina rudelor.

Barometrul Îmbătrânirii Active și al Nevoilor de Îngrijire pentru Seniori - România 2026 a fost realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională- CURS în iulie 2026, pe un eșantion de 1.500 de respondenți cu vârsta de 60 de ani și peste, rezidenți în România. Cercetarea a utilizat un eșantion probabilist, multistadial și stratificat, iar datele au fost colectate prin interviuri față în față, la domiciliul respondenților, în perioada 6-28 iulie 2026. Marja maximă de eroare este de ±2,5%, la un nivel de încredere de 95%.