Varianta A: Alegi banii?
Că IQ ai suficient? Iar această variantă ţi-ar da plusvaloarea cea mai ridicată?

Varianta B: Alegi IQ-ul?
Şi speri că, acum fiind mult mai deştept decât înainte, să poţi să câştigi mult mai mulţi bani decât acei 1 milion de euro. Şi până la urmă, ce mai reprezintă 1 milion de euro acum în ziua de azi? 

Sau poate, având IQ crescut, nu te va mai interesa această fugă himerică după bani şi vei dori (şi chiar vei putea să faci o capodoperă artistică echivalentă cu cea făcută de Michelangelo sau alţii ca el). Sau să găseşti leacul la cancer sau prostia umană. Având IQ/putere de procesare mare, ai putea să rezolvi multe dintre problemele umanităţii.

Dar nu te temi că dacă vei ajunge un geniu, automat o să devii un geniu pustiu? Se ştie că majoritatea geniilor, care gândesc prea mult, ajung să fie deprimaţi? Nu e oare mai bine să fii cu IQ-ul actual, eventual şi mai scăzut, dar fericit cu 1,000,000 euro în bancă?

Chiar, dacă ai avea certitudinea că ai fi mai fericit dacă ţi-ai micşora IQ-ul la 60-80 de puncte (notă: am mare încredere că majoritatea cititorilor Adevărul au IQ cu 3 cifre), ţi-ai face această operaţie?

Nu ai mai avea probleme existenţiale majore cu care să-ţi baţi capul, totul ar avea o explicaţie divină, Pământul ar fi plat, oamenii nu au ajuns pe Lună, e mai rău cu vaccinurile decât fără ele, microbii sunt nişte invenţii ale unor oameni răi, etc, etc...

Dileme, dileme. :)